Focul aprins

Capitolul 28

            Inima mi se opri pentru cateva secunde auzindu-i cuvintele. Nici nu avea idee cat de mult tanjisem sa il aud spunandu-mi ca ma iubeste orice ar fi, indiferent de situatia cu care ne confruntam. Eram coplesita, iar corpul imi tremura neincetat privindu-l cu ochii inlacrimati, as fi vrut sa ii sar in brate, sa ii spun cat de fericita ma face chiar si in aceste circumstante, in acele momente nu imi mai pasa ca s-a intors Rose, sau ca putea sa mi-l rapeasca pe Adam, tot ce asteptasem din prima clipa in care il intalnisem fusese sa il aud spunadu-mi aceste cuvinte minunate, era al meu si o stiam asa cum si el stia ca sunt a lui, asa cum oricine care venea nu ne putea desparti, devenisem o singura persoana acum.
I-am strans mana spunandu-i din priviri ca il iubesc iar el la randul lui mi-a strans-o spunandu-mi aceleasi lucruri doar din priviri. Erau atat de rare momentele in care Adam permitea oricui sa ii vada adevaratele emotii, iar atunci cand o facea era cu totul alta persoana, in locul acelui om de gheata venea acel Adam pasional, dragastos si plin de viata pe care il iubeam neconditionat.

Mi-am intors privirea catre Rose care privise intreaga scena de marturisiri mute dintre mine si Adam, desi era vizibil cu ochiul liber ca nu o incanta ceea ce tocmai spusese Adam nu ma ura, sau nu ma dispretuia crezand ca i-am luat ce era al ei. Era trista, exact ca mine in momentul in care l-am vazut pe Adam distrus dupa ce o reintalnise pe Rose in acea seara in apartament, era aceeasi privire trista si resemnata pe care o avusesem si eu in momentul in care am realizat ca l-am pierdut pe Adam. Desi Rose plecase de atata timp era clar ca nu reusise sa inceteze sa il iubeasca, nu reusise sa isi refaca viata cu altcineva. Desi nu imi era clar pentru ca nu o auzisem spunand-o cu voce tare, o vedeam in privirea ei, vedeam cum fiecare secunda in care ne vede impreuna lumea ei si toate sperantele ei se spulbera. Mi-am tras mana din mana lui Adam uimindu-l,  il iubeam enorm si mi-as fi dorit sa ii tin mana tot restul vietii dar nu voiam sa o fac sa sufere mai mult decat o facea deja pe Rose, pentru ca o intelegeam si ii respectam sentimentele pentru Adam, iar fatul ca ea dorea sa ii marturiseasca motivul pentru care fugise in ziua nuntii de fata cu mine o stanjenea mai tare. M-am intors catre Adam care nu incetase nici o secunda sa ma priveasca de cand i-am dat drumul la mana, privirea lui era ingrozita, era speriat de ceea ce aveam sa ii spun probabil crezand ca il voi parasi.

-Mai bine vorbiti voi singuri. spun zambindu-i pentru a-l linisti.

-Nu! Vreau sa ramai si tu Maria.spuse Adam enervat.

-Sunt lucruri care va privesc pe voi Adam, este trecutul vostru, povestea voastra.

Vazand ca nu vrea sa cedeze m-am apropiat de el punandu-mi palma pe obrazul lui privindu-l in ochii aceia superbi.

-Nu plec nicaieri Adam, voi fi in biroul meu. spun soptindu-i si vazandu-l cum se relaxeaza intr-o clipa.

M-am intors catre Rose, era recunoscatoare pentru ca ii lasam sa vorbeasca singuri, desi nu o spusese stiam ca imi multumea in acele clipe. I-am zambit si am iesit din birou inchizand usa in urma mea. Nici nu stiam ce sa fac, cum sa ma gandesc, eu singura ii lasesem in aceeasi incapere,imi doream din toata inima sa fi facut ceea ce trebie, in fond asta am simtit, dar asta nu insemna ca renunt la el, din contra, imi doream ca el sa infunte trecutul pentru ca el oricat ar fi crezut ca a trecut peste acea perioada stiam ca nu o facuse pentru ca nu stia ce anume o determinase pe Rose sa plece. Prima data cand am auzit intreaga poveste primul gand pe care l-am avut a fost acela ca Rose nu il iubea, de aceea in parasise, dar vazand-o acum cum il privea stiam ca l-a iubit si inca o mai face pentru ca la fel il privesc si eu pe Adam, si stiu ca nu as putea sa il uit vreodata.

Am ajuns in biroul meu nestiind ce sa fac mai departe, ma incolteau mii de ganduri, mii de temeri cu fiecare minut care trecea din ce in ce mai greu, incercam sa imi fac de lucru cu niste dosare pe care le gasisem pe birou incercand sa le aranjez dar in zadar, tot ce puteam sa fac era sa imi imaginez cum Adam o lua in brate pe Rose si ii spunea ca o iubeste. Usa din spatele meu se deschise facandu-mi inima sa tresare de fericire, m-am intors toata un zambet care disparu in urmatoarea clipa in care am vazut cine era, Nadia.