Focul aprins

Capitolul 7

Cuvintele lui m-au lovit direct in moalele capului iar reactia mea era una de milioane pentru ca incepusem sa rad atat de tare incat el tresarise vizibil derutat.Radeam,dar radeam de prostia mea,de cat de usor am cedat cand eu cu un minut inainte imi creasem o imagine imaculata de femeie inabordabila,dar uite-ma acum pierduta in o multime de ganduri si razand ca o descreierata.Incercam sa ma opresc muscandu-mi limba pana un gust metalic mi-a invadat simturile,eram constienta ca el ma credea nebuna dar el nu avea de unde sa stie ca in momentele acelea de ras isteric incercam sa gasesc o idee pentru a iesi invingatoare din aceasta lupta care oricat de greu mi-ar fi sa recunosc o pierdusem si inca intr-un fel josnic lasandu-l sa ma sarute.Sincer as fi facut-o din nou daca puteam sa dau timpul inapoi pentru ca acea unicitate din sarut nu o mai intalnisem pana acum,nu imi mai dorisem un barbat atat de mult cum o faceam exact in acest moment inundat de rasul meu.Cuta dintre sprancenele lui se adanci mai tare semn ca ar cam trebui sa incetez daca mai voiam sa rad vreodata in aceasta viata.M-am calmat intr-un final incercand sa imi recapat vocea pentru a relua conversatia dintre noi.
-Multumesc White,nu am mai ras de mult asa cu pofta!
El clar nu intelegea ce e de ras in ceea ce facuse sau spusese,iar intre noi fie vorba ,nici eu nu vedeam nimic amuzant mai degraba dramatic dar aparentele trebuiau pastrate iar in mica mea isterie,de fapt mare pentru ca cinci minute intregi am ras ca o nebuna aceasta era singura idee pe care o avusesem,ignoranta.
-Ce este atat de amuzant?ma privea incruntat si vizibil enervat de reactia mea.Probabil el se astepta sa incep sa plang si mult nu mai aveam,sau probabil sa nu ii mai spun nimic umilita.Da,ma simteam umilita si probabil nimeni pana acum nu ma mai umilise astfel dar eram mult prea hotarata sa nu ii arat.
-Serios...inceteaza,altfel voi incepe iar sa rad! Incepusem sa chicotesc prosteste vazand cum furia ii acapareaza fiecare particica a corpului.
-Mara eu nu am glumit! Vocea lui era aspra si enervant de sexy.
-Of White,de acum cand te mai trazneste vre-o idee cu furatul saruturilor,te sfatuiesc sa inveti si numele persoanei respective! Desi aveam impresia ca o facea intentionat tot ma scotea din sarite iar in acel moment vedeam numai rosu in fata ochilor.
-Te-ai intrebat daca persoana respectiva merita ca eu sa ii memorez numele?sarcasmul din vocea lui imi accelera pulsul iar sangele clocotea in mine mai ceva ca un jacuzii.Voiam sa ii sar la gat,sa il fac sa isi inghita vorbele dar pe cine pacaleam eu oare?Normal ca nu il interesa numele meu,voia doar sa se razbune pentru ca indraznisem si eram sigura ca eram prima care i s-a opus pana atunci.Nu regretam,ce rost avea sa traiesc o viata bazate pe regulile altora,eram constienta ca toate locurile de munca aveau anumite reguli pe care sigur le-as fi respectat intocmai pentru ca nu ar fi fost atat de absurde ca ale lui White .
-Si totusi ce am facut oare sa merit sa fiu sarutata de Dl White?
-Am vrut doar sa iti demonstrez ca lucrurile sunt asa cum le vad eu!
-Si cum sunt acele lucruri pe care le vezi tu?Curiozitatea ma rodea,voiam sa aflu ce crede el despre mine.
-Dupa sarutul asta stiu ca esti topita dupa mine! Un zambet arogant ii incoltii buzele semn ca se credea invingator,dar lucrurile nu erau tocmai asa.
-Sti cum vad eu lucrurile?il intreb zambind,facandu-l sa se incrunte.
-Cum?
-Dupa sarutul asta stiu ca tu esti cel care mori dupa mine!
White incepuse sa rada foarte zgomotos facandu-ma si pe mine sa zambesc pentru ca stiam ca nu ii picase prea bine replica mea.Sincer nici nu stiu ce era in capul meu de putusem sa spun asta,stiam ca nu era vorba de asa ceva,dar totusi trebuia sa ripostez,cine stie,poate chiar aveam dreptate si el chiar era atras de mine.Imi alung imediat acele ganduri din minte pentru ca era total absurde fata de realitate,nu aveam de gand sa ma mint in felul asta,trebuia sa raman cu picioarele pe pamant.
-Nici tu nu te crezi.
Ceea ce era adevarat in fond nu ma credeam deloc,dar tot nu aveam de gand sa renunt asa usor la demnitate.
-Nu este problema mea ca tu nu vrei sa vezi adevarul din fata ochilor tai,si sincer nu am atata timp la dispozitie pana ca tu sa realizezi ceea ce ti s-a intamplat.Am lucruri mult mai importante de facut,cum ar fi Nate!
Eram atat de mandra in acel moment de ceea ce reusisem incat imi venea sa fac un dans al victoriei in fata lui,dar nu mai voiam sa stau prea mult prin preajma lui,nu voiam sa imi mai pierd capul iar,pentru ca eram convinsa ca daca se mai apropie inca o data de mine ma dadeam batuta.
L-am privit zambind si am dat sa plec dar cum intotdeauna se intampla am fost oprita de o mana puternica care ma tinea de brat destul de tare,ma intrebam unde ii erau manierele,nu asa trebuia sa se comporte cu o femeie.
-Nate te va face sa te simti vreodata cum te-am facut eu sa te simti? Ranjetul lui diabolic ma cutremura iar vorbele lui imi rasunau in minte cu ecou.Era adevarat,probabil Nate sau poate nici un barbat nu ma va face sa ma simt cum m-a facut el sa ma simt.
-Nu crezi ca iti dai cam multa importanta?Si de acum incolo nu ma mai atinge! Mi-am zmuls bratul din stransoarea mainii lui privindul enervata.
-Iti este frica sa iti pierzi capul iar?
Barbatul acesta imi citea gandurile,eram convinsa.
-Imi este frica ca te voi lasa fara mostenitori!
De fapt da,imi era frica sa nu imi pierd capul iar.Nu trebuia sa ii mai permit sa ma vada atat de vulnerabila,mai ales sa stie ca el ma aducea in acea stare.
-Vreau sa revii la postul tau.
Privirea lui era patrunzatoare privindu-ma in ochii,eram debusolata,nu intelegeam ce joc mai este si asta.Da,aveam nevoie de un loc de munca,pana la urma facturile nu se plateau singure dar sa muncesc cu el nu era o idee chiar asa de buna dupa cele intamplate.
-Nu a durat prea mult sa iti dai seama ca nu poti sta departe de mine!
Ha.Chiar imi doream sa pot sa zic aceste cuvinte vreodata in aceasta viata,acum o facusem dar nu ma asteptam ca barbatul caruia sa ii spun aceste lucruri sa fie el.
-Maria...numele meu pe buzele lui sunau ca o adiere de vant intr-o zi caniculara.Se pare ca pana la urma imi stia numele,ceea ce nu ma mira,voia doar sa ma enerveze.
-Si cu "Mara" cum ramane?Incepuse sa imi placa.
Abea ma abtineam sa nu izbucnesc in ras,se pare ca lucrurile poate chiar erau asa cum le vedeam eu.
-Luni la 9 sa fi la birou!
A plecat de langa mine trantindu-mi efectiv cuvintele in fata.Atitudinea lui ma uimea si ma intriga in acelas timp.Era un mister pentru mine acest barbat,voiam sa deslusesc misterul,chiar voiam,dar imi era frica de raspunsul pe care as fi putut sa il gasesc.
Sa ma intorc sa muncesc iar cu el parea o nebunie,dar o nebunie pe care o voiam in ciuda atator dezavantaje pe care le avea.Stiam ca daca m-as fi intors nu faceam decat sa imi semnez sentinta la moarte.Eram confuza.
M-am indreptat catre masa unde era Nate incercand pe parcurs sa scanez cafeneaua pentru a-l intalni.Nu mai era pe nicaieri.Nate ma privea ingrijorat.Trebuia sa ii dau o explicatie,dar ce puteam sa ii spun "sti m-am mozolit cu seful tau putin prin baie" numai gandul ma cutremura dar nu aveam nici o idee.Eram constienta ca lipseam de ceva timp,ciudat era faptul ca el nu a venit sa vada ce e cu mine.
-Scuza-ma Nate...a..eu..sti..
-Stiu Maria,erai cu White.
Nate parea resemnat,ceea ce nu intelegeam era de unde stia el ca sunt cu White,oare ne spionase? O Doamne sper ca nu,as murii de rusine daca el fusese martor la incaierarea noastra pasionala unde buzele noastre au dus o lupta crancena.
-Dar cum? Eram foarte confuza si speriata.Speram din tot sufletul sa nu ne fi vazut.
-Inainte ca White sa vina la tine la baie a trecut pe aici.
Deci el ma vazuse de cand stateam la masa cu Nate si a venit la mine intentionat dar ceva nu se lega,ce cauta el la masa lui Nate?
-Pentru ce ?
-Pentru a-mi da un ultimatum.
-Poftim?
Ma simteam ca o prostuta care oricat de mult te-ai straduii sa ii explici ea tot nu intelege.
-Mi-a spus sa nu ma mai apropii de tine Maria,altfel ma va concedia.
Nu imi venea sa cred ceea ce auzeam,cum indraznea sa se bage atat de tare in viata mea?Cine se credea?Furia ajunsese la  cote maxime in cateva secunde,daca ar fi fost in fata mea ar fi gustat din mania mea incontrolabila.
-Vorbim Nate! Te voi suna!
M-am ridicat ca arsa de pe scaun iesind ca o furtuna din local.Tinta era precisa,numai daca reuseam sa gasesc un taxi mai repede.
Cand am ajuns intr-un final in fata apartamentului abea m-am abtinug sa nu bat cu pumnii in usa.Am apasat pe sonerie de cateva ori consecutiv asteptand sa se deschida blestemata aceea de usa.Cand usa s-a deschis intr-un final mi-am inghitit limba.In fata mea era Adam White la bustul gol si cu un prosop in jurul taliei,picaturi de apa i se prelingeau pe abdomenul lucrat si eram invidioasa pe acele picaturi care erau atat de norocoase.
Hm,am cam deviat de la subiect! Oare de ce venisem? Aa da mi-am amintit!
Maria dezlipeste-ti ochii odata de pe trupul lui!! Constiinta mea tipa efectiv la mine,implorandu-ma sa ma abtin macar sa nu salivez.Mi-am ridicat privirea catre chipul lui dar aveam impresia ca inrautatisem lucrurile.Era mult prea frumos ca sa il ignor,acei ochii ca gheata ma priveau surprinsi iar buzele ii erau curbate intr-un zambet abea vizibil.Probabil era amuzat de performantele mele de holbat.Cu siguranta dadeam clasa toate femeilor care l-au privit pe Adam cu atata dorinta.
-Domnisoara s-a intamplat ceva?spranceana sarcastica era arcuita incercand sa ma intimideze.Dar nu mai era nevoie,eram deja la capatul puterilor,ratiunea ma parasea treptat.
-Puteti sa va imbracati va rog?
-Poftim?
Nici eu nu voiam,dar trebuia sa imi mentin mintea lucida nu euforica ca in aceste momente.
-Nu pot vorbi cand sunteti mai mult dezbracat decat imbracat.
-Nu imi spune ca nu ai mai vazut barbati goi.
Nu am mai vazut barbati goi si sexy ca tine,as fi vrut sa ii spun dar nu aveam de gand sa o fac,mai aveam un gram de demnitate.
-Ok,stati cum doriti.Voiam doar sa va spun ca ati intrecut orice fel de limita amenintandu-l pe Nate ca il dati afara daca nu sta departe de mine!
Imi amintisem motivul pentru care venisem aici.Suferisem o mica ratacire pe corpul lui White,dar gasisem drumul catre siguranta,pentru moment.
-Odata ce ti-a spus aceste lucruri presupun ca era destul de aproape,deci va fi concediat.Mai ai ceva sa imi spui?
-Da! Esti dus cu pluta,cine te crezi tu sa ii interzici lui Nate sa ma vada?Cu ce drept?
Vocea mea rasuna in tot apartamentul,vecinii probabil se amuzau copios din pricina tupetelor mele.
-Pentru asta ai venit tu aici?Sau deja mureai de dorul meu?