Focul aprins

Capitolul 16

Intotdeauna saruturile lui ma faceau sa imi pierd ratiunea,cum se intampla si in aceste momente pasionale.Nu puteam sa ma opun chiar daca eram enervata pe el,ma facea sa uit absolut toate nemultumirile pe care le aveam,era fenomenal.
Cu ultimul gram de ratiune pe care l-am gasit in mine l-am impins lasandu-l nedumerit.Trebuia sa ma opun,nu asa aveam noi sa ne rezolvam problemele,desi era un punct de vedere si acest sarut nu vroiam sa se rezolve totul doar cu un sarut.
-Nu...reusesc sa spun cu respiratia intretaiata.
-Nu ce? Intreaba Adam ridicandu-si spranceana.
-Nu e okay.
-Sarutul?
Imi dau ochii peste cap si spun:
-Nu sarutul! Situatia!
-Am crezut ca nu iti place cum te sarut.
-Situatia Adam,situatia!
-Dar sarutul iti place.
-Doamne, esti culmea! Vrei confirmare?deja ma scotea din sarite,nu isi daduse seama ca iubesc saruturile lui?
-Nu am nevoie de confirmare,am simtit ca iti plac saruturile mele. Un zambet jucaus ii apare pe buze,era atat de dragalas si sincer nu as fi crezut in veci ca o sa il fac dragalas pe Adam White.
-Poate sunt o actrita buna! La asta te-ai gandit?
-Dar tu te-ai gandit de fiecare data cand te-am atins cum ai inceput sa tremuri?Sa te balbai?Sa te impiedici?
Amutisem,era purul adevar dar faptul ca si el stia aceste lucruri nu ma incanta.Nu vroiam sa ii par indiferenta,dar nici in limba nu vroiam sa creada ca sunt.
-Confirmarea ca sunt o actrita buna.
Nu as fi recunoacut in situatia de fata ca ma comport in preajma lui exact cum m-a descris el.
-Adica te-ai prefacut?
-Nu acesta este situatia de care iti spuneam,ai deviat de la subiect.
-Aceasta este situatia mea! Se enervase,o puteam vedeam in privirea lui.
-Atunci le luam pe rand.
-Ok.Diseara la 20:00 vin sa te iau si discutam toate aceste situatii!
-Diseara nu esti ocupat cu domnisoara Nadia?am spus cu un ton plin de subantelesuri nu putusem sa ma abtin,ea era efectiv problema mea,cea care crease situatia intr-un fel.
-Ma voi intalni dupa cu ea.
Fierbeam de nervi,nu imi venea sa cred ca vrea sa se intalneasca cu ea dupa ce ne vom vedea noi.
-Nu te mai deranja atunci,intalneste-te cu ea! Probabil este mai important! Am spus si am iesit din birou lasandu-l cu ochii in soare.Am intrat in birou trantind usa dupa mine,incepusem sa fac ture prin birou nestiind ce sa arunc mai intai.
Telefonul mobil ma anunta ca am primit un mesaj nou.Il iau si deschid mesajul "Te comporti ca un copil!" Adam
Nu imi venea sa cred,nu ma comportam deloc ca un copil.Am inceput sa tastez:"Nu ma comport ca un copil,ma comport firesc!" Maria
Nici un minut nu a trecut si primesc un mesaj nou:"Esti un copil!"Adam
"Sa iti cauti alta matura atunci!!!"Maria
Am luat primul lucru care mi-a iesit in cale si l-am aruncat in usa,era un pix si nu a facut zgomotul pe care il doream dar ma multumeam si cu atat.
-Sa mergi la Nadia ca ea e matura!
Ajunsesem sa vorbesc singura din cauza lui si noi eram "impreuna" de doua zile.Primesc un alt mesaj:"Vorbim diseara." Adam
Am dat sa arunc si telefonul,dar m-am razgandit repede,chiar nu aveam nevoie de cheltuieli extra in aceasta perioada.Chiar asteptam sa ne vedem diseara,avea sa vada ce copil incapatanat sunt eu.
Aflasem ca plecase de la birou si nici macar nu se obosise sa ma anunte.Nu in calitate de "iubita" ci ca asistenta ar fi trebuit sa ma anunte.
Cand am ajuns acasa Zoe se uita la un film.
-Hei !
-Hei,ce faci?
-Te asteptam si intre timp am bagat un film.spuse Zoe indesandu-si floricele in gura.
-Ce s-a intamplat?
-Calmeaza-te Maria.Vroiam sa iesim si noi pe afara,nu am mai iesit noi doua de secole.Ce spui?
-Zoe...eu...
-Trebuie sa iesi cu White?
Da,ea stia absolut totul despre mine si Adam,nu ii ascundeam niciodata nimic Zoei.Nu fusese ea de acord pentru ca nu il suporta deloc pe Adam,dar pana la urma dupa multe explicatii se obisnuise cu ideea.
Primesc un mesaj,imi caut telefonul prin geanta si deschid mesajul:"O sa fim nevoiti sa amana.A intervenit ceva."Adam.
-Hai sa ne pregatim Zoe!
Ne-am aranjat amandoua exact ca in zilele noastre dinainte,eu ii faceam parul ea imi alegea tinuta si tot asa.Chiar imi lipsise aceste monente frumoasa ale noastre.Adam imi acaparase involuntar toate actiunile si gandurile incat nu mai avusesem timp pentru a petrece cu prietena mea Zoe.
Asa cum obisnuiam de fiecare data am mers la restaurantul nostru preferat si am comandat exact ce ne comandam noi cu ceva timp in urma,midii pane cu sos.Era preparatul nostru preferat.Dar daca se intampla sa iesim separat,niciodata nu ne-am luat midii pentru ca nu aveam compania corespunzatoare.Am povestit cele intamplate,am aflat ca Zoe se intalneste cu cineva,ba chiar vrea sa mi-l prezinte.Eram incantata pentru ea,merita din plin sa fie fericita.Intre timp imi mai verificam telefonul pentru a vedea daca nu am primit un mesaj sau apel,dar desigur ca nu era absolut nimic.De ce ar fi?Sigur imi ocupa locul cineva in aceste momente.
Dupa un timp telefonul incepe sa imi sune ,era el! Am raspuns.
-Alo.
-Unde esti Maria? Dupa voce parea nervos dar nu imi pasa de ce,daca vroia sa isi verse nervii pe mine aveam sa ii inchid telefonul in nas.
-Prin oras.
Incercam sa imi mentin vocea la acelas nivel si aparent imi iesea desi eram mai emotionata decat l-as fi avut in fata.
-Unde adica? Ma jucam cu rabdarea lui realizam acest lucru dar nu aveam de gand sa renunt.Atata timp cat el isi permite sa iasa cu roscata,pentru ca sunt ferm convinsa ca ea a fost motivul pentru care m-a lasat balta,si eu aveam dreptul sa fac ce vreau fara sa ii dau socoteala.
-Nu mai pot vorbi Adam.Te sun eu.
Si am inchis,Zoe ma privea cu ochii iesiti din orbite nevenindu-i sa creada ca eu,fata modesta Maria i-am inchis telefonul in nas lui Adam White,barbatul pe care toate femeile il vor.
-Maria realizezi ce ai facut nu? Zoe era amuzata iar eu nu vedeam hazul din situatia in care ma aflam.
-Da.Am iesit cu prietena mea in oras.Adam poate sa astepte!
-Cat sa te astept?
Inmarmurisem in momentul in care am auzit acea voce inconfundabila.Visam?Sau era realitatea?Imi era teama sa imi intorc privirea catre sursa vocii,nu avea cum sa fie el.Era imposibil.Dar totusi vocea aceasta nu se putea fi confundata de mine niciodata.
Mi-am intors privirea si i-am intalnit privirea mustratoare,nu mai intelegeam nimic.Cum ma gasise?
-Cum m-ai gasit?am spus incercand sa caut o explicatie,ma urmarea?
-La o intrebare nu se raspunde tot cu o intrebare.
Era foarte serios,mult prea serios ceea ce ma emotiona,de ce nu reuseam eu niciodata sa imi gasesc cuvintele in preajma lui? Maria inceteaza cu intrebarile!
-Tu erai ocupat.Intervenise o urgenta.Gresesc? Sarcasmul din vocea mea era palpabil,el era cel care anulase nu eu.
-S-a rezolvat. Spuse ferm si convingator.
-Esti foarte rapid. Spun zambind cu subinteles.
-Puteai sa ma anunti ca iesi in oras,isi intoarce privirea catre Zoe care ne privea ca la cinema si spune,scuza-ma eu sun Adam,si ii intinde mana fetei.
-Zoe,spune fata si ii cuprinde mana intr-o strangere ferma.
-Incantat de cunostinta Zoe.spuse Adam zambind dar Zoe ramane impasibila,probabil nici daca prinde o pasare cu gura nu ar putea-o impresiona pe prietena mea.
Adam isi intoarce privirea catre mine asteptand un raspuns.
-Nu am vrut sa te deranjez,ai spus ca a intervenit o urgenta.
-Stiu ce ti-am spus,dar vroiam sa ma anunti!
Adam isi ridica tonul la mine,nu facea decat sa inrautateasca lucrurile astfel.
-Tu mi-ai spus ce fel de urgenta e?Nu! Doar un singur licru vreau sa stiu.Nadia a fost cu tine?
-Da.
Am inceput sa rad zgomotos,de ce trebuia sa fie asa?Nu putea sa ma minta?Nu ca as fi de acord cu minciuna pentru ca nu sunt dar chiar nu vroiam in momentul de fata sa aflu de ce nu a preferat indiferent de situatie sa fie cu mine.Femeia aceasta venise de o zi si reusise sa imi ia totul,nu era corect.
-Nu e nimic din ceea ce crezi Maria!
-Este exact ceea ce cred! Incepusem sa tip,eram atat de ranita incat vocea imi crescuse considerabil fara macar sa imo dau seama.Eram ranita si toate din cauza lui.
-Maria asculta-ma.Sa iti explic....
-Nu am nevoie de nici o explicatie.spun tipand in continuare,lacrimile amenintau sa iasa dar nu le permiteam sa ma inunde.
-Maria cred ca cel mai bine e sa punem punct aici a ceea ce am incercat noi doi.Nu merge,o vezi si tu.Cel mai bine vom ramane la stadiul angajat si angajator.spuse cat se poate de calm,ca si cum nu se intamplase nimic,ma priveste cateva secunde si adauga: O seara buna.
Adam se intoarce cu spatele la noi si pleaca.Moment in care eu izbucnesc in plans mai rau ca un copil.Diferenta era ca mie nu mi se luase bomboana din mana, mie mi se luase viata.