Focul aprins

Capitolul 25

O lacrima mi se rostogoli pe obraz auzindu-i cuvintele, eram coplesita si emotionata nestiind ce sa fac mai intai. Sa il sarut, sa il imbratisez sau sa ii spun ca este totul pentru mine. Eram total luata prin surprindere,dar intr-o secunda am stiut ce sa ii spun.
-Te iubesc Adam! Spun inca neputand sa imi astampar lacrimile.
Adam zambi si ma saruta plin de dragoste, mii de fiori ma treceau cu fiecare secunda trecuta, cu fiecare atingere a buzelor lui catifelate, nu mai puteam nega faptul ca il ador, asa cum este el. Poate ca avea un temperament vulcanic, era arogant si chiar nesimtit cateodata, dar eu il iubeam si il acceptam asa cum era, pana la urma daca lipsea ceva din tot ce am insirat mai devreme nici sentimentele mele fata de el nu mai erau aceleasi. Daca el putea sa ma iubeasca asa cum sunt, eu de ce nu as fi putut nu?
Se desprinde din sarutul ametitor privindu-ma acum incruntat.
-De ce nu mi-ai raspuns la mesaje?
Imi lua ceva timp sa asimilez si sa inteleg ceea ce ma intreba, era constient probabil ca stricase momentul romantic dar cu siguranta nu se putu abtine, pana la urma din acest motiv venise pentru ca nu ii mai raspunsesem la mesaje.
-Mi-a luat Zoe telefonul.
-De ce?intreba Adam inca neconvins.
-Pentru ca am iesit sa ne distram! Nu sa stea toata noaptea cu ochii in telefon!
Instant ne-am intors anandoi privirile catre sursa vocii care desigur era Zoe privindu-l la randul ei pe Adam nervoasa.
-Nu am vrut sa o impiedic sa se distreze,dar am fost ingrijorat nestiind ce se intampla cu ea.Adam se lupta parca din priviri cu prietena mea,trebuia sa intervin.
-Chiar m-am distrat, spun privind-o pe Zoe iar apoi mi-am indreptat privirea catre Adam continuand, si sunt bine,imi pare rau daca te-am ingrijorat.
-Inceteaza sa mai fi atat de buna si i-a telefonul asta ca m-a scos din sarite cat a sunat!
Intind mana si imi recuperez telefonul vetoficandu-l. Aveam 5 mesaje si 10 apeluri, si toate de la Adam. Deschid mesajele pe rand pentru a le citi: "Frumoaso sper ca nu bei mai mult de un pahar."  Imi ridic privirea catre Adam zambindu-i:
-Frumosule cred ca am baut mai mult de un pahar. Spun facandu-l sa zambeasca in felul acela care ma furnica intreg corpul. Am deschis urmatorul mesaj: "Maria au trecut 10 minute ! "  am inceput sa rad de-a binelea deschizand urmatorul mesaj: " Te joci cu rabdarea mea Clarck, si iti spun ca mult nu mai am sa ajung la limita! "  urmatorul: "Gata! Sunt deja pe drum! "   iar ultimul : " Maria Clarck  te vad in momentul asta! si firar sa fie ca nu  imi mai pot lua ochii de pe tine!  "
In secunda urmatoare imi indrept privirea catre el, era amuzat iar sclipirea din ochii lui ma topeau din ce in ce mai tare, ii sar la gat soptindu-i cuvinte neintelese nici macar de mine, el ma strangea din ce in ce mai tare fiindu-mi mai greu sa respir, dar nu ma plangeam, atata timp cat ii inhalam mirosul atat de specific si de minunat. Ma desprind intr-un final o idee incoltindu-mi in minte.
-Hai sa dansam!
Mirarea de pe chipul lui ma inmana sa il trag usor de maini catre ringul de dans.
-Maria, chiar e necesar?spuse ca un copil parca tras de mama lui sa isi faca temele.
-Da! Hai! spun tragandu-l in centrul ringului langa Zoe si tipii de mai devreme. 

Am inceput sa ma unduiesc pe langa el atingandu-l destul de indecent, se prinsese de micul meu joc de a-l innebuni, pana la urma daduse buzna aici desi ii spusesem clar ca voi petrece in aceasta seara cu Zoe. Fara macar sa pot sa ii anticip miscarea ma intoarce pe loc si ma lipeste cu spatele de pieptul lui imobilizandu-ma cu bratele si soptindu-mi la ureche:

-Te joci cu focul. vocea lui era atat de groasa si sexy incat fiori de placere mi se instalasera in tot corpul.

-Tu esti focul. spun la fel de suav, nu asta imi era intentia dar pur si simplu asa iesise.

-Si daca te ard? intreaba inca cu buzele lipite de urechea mea si respirand din ce in ce mai tare, ma inrosesc rusinata de aluzia lui dar incerc sa imi revin, nu voiam sa creada ca ma poate face din doua vorbe, si prea bine ca acest joc se putea juca si in doi.

I-am luat mana incepand sa o ghidez pe corpul meu fara pic de retinere, nici nu imi pasa ca eram in mijlocul ringului sau ca oamenii roiau in jurul nostru, noi eram concentrati doar pe ceea ce faceam si simteam in acele momente. Ii plimbam mana pe coapsa mea usor cu incetinitorul lasandu-l sa simta fiecare centimetru pe care il atingea, simteam cum respiratia lui devenea din ce in ce mai scadanta si am adaugat continuand sa ii ghidez palma pe abdomen.

-O sa ma arzi aici? soptesc cand palma lui imi mangaia abdumenul, sau aici? intreb urcand incet incet catre sani, dar exact la limita mut directia catre gat lasandu-l sa cerceteze fiecare zona pe care o intalnea, sau aici? intreb ducandu-i mana la inima.

In acele momente nu stiam daca de fapt il torturam pe el sau ma torturam pe mine, probabil amandoi sufeream, amandoi voiam ca lucrurile sa evolueze, amandoi voiam sa ne petrecem restul vietii astfel, unul in bratele celuilalt. 

-Daca candva va arde aici, spuse inca cu mana pe inima mea probabil simtindu-mi inima iesind din piept la cat de tare batea si ma intoarse cu fata la el luandu-mi mana si punand-o pe inima lui si spuse, sa sti ca si aici va arde! 

Inima lui batea la fel de tare ca a mea, emotiile ma indemnau sa tremur din toate incheieturile neputandu-ma controla, nu stiam ce facusem de puteam sa merit un astfel de om, il iubeam cum nu o facusem niciodata, el era totul pentru mine si nu regretam nici macar o  secunda petrecuta alaturi de el.

-Te iubesc, orice s-ar intampla vreau sa sti ca eu te voi iubi mereu. spun sarutandu-l neincetat, ne-am luat in brate simtind ca sunt completa, cu el eram completa, ma indragostisem iremediabil iar acest sentiment are puterea atat sa te distruga cat sa te si inalte la cer, iar eu acum eram printre nori plutind. Stiam ce vreau, nu mai avea rost sa mai aman ceea ce era clar ca imi doresc, m-am desprins din imbratisare si l-am privit in ochii aceia ca marea spunandu-i:

-Vreau sa fiu cu totul a ta Adam. 

Stiam ca nu aveam sa regret decizia pe care o luasem, il iubeam indiferent de ce avea sa se intample, iar daca vreodata eram pregatita sa fac acest pas nu puteam sa imi imaginez ca il fac cu altcineva, Adam era barbatul visurilor mele, era tot ceea ce imi doream, nu avea rost sa aman atata inevitabilul. 

Nici nu stiu cum am ajuns in masina, sau cum am ajuns in fata apartamentului lui, totul era imbibat in atata fericire incat nu mai stiam exact ceea ce se petrece in jur, eram doar fericita, si gata sa o fac. Inainte ca Adam sa descuie usa pentru a intra se intoarce catre mine privindu-ma incruntat.

-Esti sigura Maria? Pot intelege daca nu....nu mai reuseste sa isi termine propozitia pentru ca l-am luat prin surprindere si l-am sarutat strecurandu-mi mana in parul lui si adancind sarutul cat mai mult cu putinta, ramasesem fara aer, dar stiam ca a inteles ceea ce am vrut sa ii comunic.

-Deschide usa Adam! Altfel te dezbrac aici pe holul asta! 

Am inceput amandoi sa radem, iar Adam a bagat cheia in usa invartind o singura data si deschizand-o, am intrat prima cu zambetul pe buze, dar imediat ce am sesizat ca nu suntem singuri in apartament m-am oprit privind femeia din fata mea. Eram uimita, nu mai intalnisem o femeie atat de frumoasa niciodata, si nu spun ca hainele o faceau frumoasa sau cine stie ce machiaj extravagant, femeia nu avea pic de machiaj, iar hainele erau din cele mai obisnuite, dar era uimitoare, avea un par blond lung si matasos, ochii albastrii si mari, iar pielea alba cu trasaturi angelice, m-am intors catre Adam care in acel moment sesiza prezenta femeii in apartament iar cheile pe care le tinea in mana ii cad facand zgomot pe parchet, era socat, pentru prima data de cand il cunosteam pe Adam am reusit sa vad in acel moment mii de sentimente care ii strabateau ochii acum mai luminosi ca niciodata, nu intelegeam, cine putea fi aceasta femeie care il facea pe Adam sa reactioneze astfel?

-Rose....

Bunaa :* stiu ca este scurt capitolul, dar vreau sa ma revansez postand maine iar :* :* va pup