Ce faci cand ajungi in impas? Cand totul te copleseste iar lacrimile nu se mai opresc din a curge? Cand te trezesti cu mana plina de rani superficiale dar care te dureau atat de tare cand le faceai, insa nu fizic ci numai gândul ca iti faci tie rau.
Ma ridic din pat si ma indrept in graba spre baie. Imi aplec trupul greoi deasupra chiuvetei si incep sa elimin tot: stomacul, plamanii, inima. Nu mai pot respira si ma inec in propriile-mi refuzuri. Ma doare tot ai nu stiu cum sau de ce. Parca nu mai pot suporta presiunilor ce mi se pun pe umeri. Dupa ce imi dau si ultimul dram de suflet afara din corp in chiuveta imi clatesc fata cu apa rece. Un fior imi strabate sirea spinarii si cad brusc pe gresia rece ca gheata.
Incep sa tremur, imi simt inima cum bate neostenita in gat pregatita sa ma paraseasca. Probabil ca ar trebui sa o las libera pentru a nu-mi mai provoca si alte probleme in viitor. Insa imi e teama.
Ma ridic alene si ma indrept spre bucatarie unde decojesc o portocala. Parca simteam cum rupand bucata cu bucata coaja, rup si o parte din mine. Gustul ei dulce acrisor imi aduce aminte de vremurile in care radeam cu cu ei, eram copil si traiam vesnic.
O caldura imi cuprinde tot corpul dupa care ma paraseste lasandu-ma stearpa si fata viata. Nu imi mai pot tine ochii deschisi. Imi las pleoapele sa cada. Intr-o fracțiune de secunda ii simt sagetarea in tot corpul. E ca un venin ce imi arde sangele si imi topeste venele.
Nu o imi pot da seama ce se intampla. Tot ce stiu e ca ma doare foarte tare, ma distruge treptat, exact cum o face cancerul. Ma uit in jur deznadajduita si ma simt copleșită de aceasta durere fara oprire.
CITEȘTI
Povestea sufletului meu II
Ficção AdolescentePartea a doua din prima mea...poveste. Am revenit cam tarziu cu ea, dar sper sa va placa. Stii cum e sa fii captiv intr-o lume mizerabila? Sa nu poti respira pentru ca totul te sufoca. Sa mori suferind si plangandu-ti de mila stiind ca nimeni nu te...
