Povestea sufletului meu II

Capitolul 3

Se zice ca totul incepe cu negarea. Insa ajungi sa o faci atat de des si de profund pana realizezi ca totul e o minciuna.

Renunti; ai lua-o de la capat? Nu. Ai continua in a-ti sustine cauza, deoarece sufletul tau este in joc.

Continuarea? Iti creezi scenarii in minte, iti provoci durere de-a lungul corpului, in inima, in suflet, in viata.

Ai cazut. Nu stii daca te vei ridica. Nu crezi ca poti face asta fara un acel el ce stii ca te va salva. Dar daca viata ti-a intins o capcana, iar tu esti pionul din labirintul intrebarilor tale? Daca iar esti inselat de propriile instincte, de falsele impresii create de-a lungul timpului?

In final ajungi sa cedezi si cazi intr-o groapa fara fund, inconjurat de oameni falsi, ce te desfiinteaza si iti maltrateaza sufletul in moduri inimaginabile. Plangi zi de zi cu gandul ca sigur el te va salva din tristetea ce te-a distrus.

Dar in continuare iti negi iubirea, refuzi sa crezi ca ar fi omeneste posibil. Dar oare e posibil sa cedezi complet? Oare exista mai mult rau dupa acest rau sau nu? Insa iti mentii pozitia detasata si distanta, parand ca te aflii in necunostinta de cauza, prezentand o imagine de neajutorata, devenind obsedata de simtirile ce ti le creeaza in tot corpul atunci cand se uita chiar si din greseala la tine.

Dar ai ajuns la culmea nebuniei. Te simti neajutorata si vatamata de ceea ce ti-ai facut timp de peste un an.

Il privesti din nou. Este acelasi. Exact cum era si anul trecut. Asa cum va fi mereu: uimitor, exact ca un drog de care vrei sa devii dependent din prima doza. Si mai vrei, mai ceri pana ajungi la declin. Insa acum emotional nu mai simti. Ce ar mai fi de simtit si de ce? Iubire? Nici nu stii daca era adevarata. Dezamagire? Nu, deoarece ti-ai facut-o cu mana ta, tu te-ai ranit, TU ai creat o obsesie dintr-un nimic.

Exact ceea ce si esti. O particula intr-un Univers infinit. Dar de ce ai sta sa te gandesti la asta? Deoarece reprezinta durere care te distruge de la interior la exterior. Iti creeaza un sentiment: dezamagirea fata de sine.

Pentru ca nu esti niciodata prea bun, nicodata nu poti indeplini toate conditiile unui contract, niciodata nu vei fi perfect pentru nimeni si nici folositor.

Vei ajunge un element infim in totalitatea perfectiunii.

Asta pentru ca perfectiunea nu exista niciunde. Insa tindem spre ea, incercam sa o cream in toate faptele de zi cu zi pe care le desfasuram ca papusile unui magician al sufletelor.

Ei bine, am avut ceva inspiratie saptamana asta :) sper ca v-a placut. Spuneti-mi parerile voastre, va rog, chiar sunt importante pentru mine.