Teacher➖Jungkook|FF✔️

11

Trecuse o săptămână de la incident și nici măcar nu mergeam la școală. Nu îmi puteam arăta fața. Toată lumea știa ce se întâmplase pentru că un elev de la școala noastră a fost martor la incident și a decis să spună tuturor. Mă simțeam rușinată.

Un prost.

Sunt in urma la toate materiile , dar noroc cu Jimin, baiatul acela drăguț, care mi-a trimis tot ce am pierdut în ultimele două zile prin email. Datorită lui, nu voi fi complet pe lângă când voi ajunge la școală mâine.

***

Am intrat în clădire și am fost lovită de mirosul de dramă și șoapte. Toți cei pe care i-am întâlnit se uitau la mine și șopteau prietenilor.

Am ignorat situația și am continuat să merg spre clasă. Când am ajuns acolo, am observat că Jungkook nu era, ceea ce era ciudat, deoarece el este de obicei primul la clasă.

Poate întârzie...

Apoi am mers la banca mea, m-am așezat și am așteptat.

***

Au trecut câteva minute și Jungkook nu a apărut. Toată lumea era deja în clasă. Am auzit apoi două fete vorbind despre Jungkook.

"Ugh, când se va întoarce seonsaengnim, a trecut o săptămână, îmi lipsește atât de mult", au spus fetele.

"Da, sper că se va însănătoși curând, ar trebui să aflăm la ce spital este și să îl vizităm!"

Conversația a devenit apoi distantă.

Am realizat apoi că Jungkook a fost rănit din cauza mea...

Să știu asta m-a făcut să simt că ziua a trecut încet și am fost nerăbdătoare să ajung acasă și să întreb ce i s-a întâmplat lui Jungkook.

***

"MATUSA, MATUSA!" Am strigat în timp ce mi-am dat repede jos pantofii și mi-am pus papucii de casa.

"Da? Scumpo? Ce e cu graba asta?"

"DE CE NU MI-AI SPUS CĂ JUNGKOOK A FOST RĂNIT?"

"Jungkook? Jungkook... hm, nu cred că îl cunosc pe- ahh, acel tânăr frumos? Nu este el profesorul care te-a salvat?"

"Da, da, spune-mi te rog ce i s-a întâmplat acum!"

"Oh, l-am vizitat la spital acum câteva zile, și-a rupt glezna și clavicula. Dar am auzit că a fost externat în această dimineață."

"Matusa știi cumva adresa casei lui? vreau să îi mulțumesc pentru că m-a salvat si scuze pentru picior si clavicula.."

Mi-a aruncat o privire plină de satisfacție.

"Nu cumva îți place de el, Yuna?" zice ea râzând.

Ma enervez. " Nu, nu îl plac."

" Dacă spui tu.."

Apoi îmi dă o bucată de hârtie cu informațiile de contact și adresa lui.

Îi mulțumesc mătușii și alerg sus să mă schimb. Decid să port un top cu bretele peste un pulover Nike cu fermoar și blugi albaștri rupți in toate părțile.

Imediat ce am coborât, am ieșit pe ușă în grabă.