12

489 28 0
                                    

Autobuzul 18 spre Jongnogu.

După ce ajung acolo, găsesc în sfârșit apartamentul lui. Sun la interfon, dar nu răspunde nimeni. Sun din nou, dar tot nu răspunde nimeni.

Poate că nu e acasă în acest moment. Voi încerca din nou mai târziu.

Deodată aud ușa deschizându-se și mă întorc și-l văd pe Jungkook în picioare, cu un bandaj la mână și un ghips la picior.

"Ce vrei? De ce ești aici?"

"Uh, am venit aici să învăț, da, de aceea sunt aici."

Stă și mă privește fix câteva secunde, apoi mă invită să intru. Observ că nu prea are stabilitate.

Intru și observ cât de liniștit este apartamentul.

" Locuiești singur?"

" Da, de ce?"

" Oh, din curiozitate."

"Așadar, unde sunt lucrurile tale? Nu ai venit aici să înveți?"

"Corect, uh... oh, ești bine?"

Apoi începe să se apropie de mine. Era la mai puțin de 7 inci de fața mea.

"Ești sigura că ai venit aici să înveți? Yuna."

"..."

"Știi că nu voi putea rezista." El șoptește în urechea mea.

Inima îmi bătea cu putere, picioarele îmi tremurau. Corpul meu o luase razna. Îl voiam. În acel moment.

Apoi isi duce mana către fermoarul de la hanoracul meu și îl trage in sus, închizând-ul.

" Ar trebuii sa tii hanoracul închis, nu știu cat ma mai pot controla."

Apoi se îndreaptă șchiopatand spre bucătărie, lăsându-mă tremurând și stupefiata.

"Vrei să bei ceva?"

" Nu.. mulțumesc." Inspir "De fapt, am venit aici să-ți mulțumesc pentru că m-ai salvat. Și îmi pare rău că te-am pus în situația asta și ți-am creat probleme."

***

Când am ajuns în sfârșit acasă și m-am culcat. De ce totul mergea prost pentru...

Adorm într-un somn profund.

Teacher➖Jungkook|FF✔️Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum