𝕯𝖔𝖆𝖗 𝖓𝖔𝖎 // 𝖄𝖔𝖔𝖓𝖒𝖎𝖓 💜

capitolul 112

Yoongi : n-nu...asta nu este adevărat....
Namjoon: o să-l găsim frate,o să fie bine.
Jungkook încă era cu Tae în brațe,și îl ținea strâns fără să-i mai dea drumul.
Jungkook : unde ți-e telefonul?
Soyeon: nu te atingi de telefonul meu, idiotule!
Jungkook i l scoate din buzunar forțat și încearcă să-l aprindă.
Jungkook : care este codul?
Soyeon: crezi că ți-aș zice?
Polițist: dacă nu vrei la închisoare,da,i l vei zice.
Soyeon: aghhhh,1995.
Jungkook se uită puțin prin el,intrând pe mail,dar așa cum zisese și ea,erau anonimi.
Jungkook : nu o să-i găsim prea ușor.
Yoongi : dau cu ea de pământ dacă Jimin pățește ceva,ai înțeles, Soyeon?
Ei ies din casă cu toții și se îndreptă spre secție unde o să încerce să găsească adresa de pe care a fost făcut schimbul de mail uri.

Sâmbătă // 24 iunie

08:00
Jimin se uita pe toți pereții,fiind singur de 2 ore deja. Dar tresare din nou când se aud pași.
X: ne-am întors,frumosule.
Jimin : nu-mi mai zice așa.
X: de ce? Chiar ești frumos.😏
Și tipul se apropie de el cu intenția de a l săruta.
Dar Jimin își întoarce fața.
X: ah,stai odată,chiar sunt curios ce gust au buzele tale.
Și îi ține fața drepta.
Jimin : lasă mă!
X: ah, cât tupeu,să vedem ce tupeu mai ai când o să rămâi fără haine!
El îl ridică în picioare,încercând să-i dea cămașa jos în timp ce rozaliul se tot zbătea.
X: stai odată,pacoste!
Și reușește să-i dea jos haina în cele din urmă,apoi și pantalonii până rămâne în boxeri.
Jimin aproape începe să plângă și se zbate în continuare,dar fix când tipul voia să treacă mai departe,este pus la pământ de o echipă de jandarmi.
Yoongi se repede la rozaliu, luându l în brațe,apoi își scoate hanoracul de pe el și îl pune pe iubitul său care era aproape gol.
Yoongi : iubire,ești bine? Iartă mă că am întârziat....te rog,iartă mă...
Și îl ia în brațe pe cel mic care plângea fără oprire.
Yoongi trece prin polițiști și mascați și îl lovește pe tip până îi înegrește fața și îi lasă o dâră de sânge.
Nu este luat de pe el decât cu ajutorul a 5 persoane.
Yoongi : lasă mă jos! Ăsta moare !
Și se chinuie să scape din strânsoarea jandarmilor.
Yoongi : dă mi drumul!! A pus mâna pe iubitul meu. Iubire, ți-a făcut ceva? S a atins de tine?
Jimin dă din cap cu lacrimi în ochi și era în stare de șoc.
Yoongi : ce i-ai făcut, nenorocitule?!
Ah,lăsați mă,îi dau eu o lecție pe care nu o va uita niciodată!
Agresorii sunt scoși afară de către poliție din acel depozit și băgați într-o dubă. După ce Yoongi s a calmat,l a luat în brațe pe cel mic fără să-i mai dea drumul, ștergându i lacrimile non-stop .
Yoongi : gata ,iubire...o să fi bine.
Jimin : a-ai ajuns la timp.😭
Yoongi : te rog,nu mai plânge,nu mi-aș fi iertat asta dacă nu aș fi ajuns...
Polițist: ai nevoie de îngrijire medicală?
Jimin : nu...nu sunt lovit,doar speriat...
Yoongi : o să am eu grijă de el.
Polițist: Park,ești minor,va trebui să-ți anunțăm părinții despre acest incident.
Jimin : da..sigur.
Yoongi îl ia în brațe strâns și îl pupă pe frunte.
Jimin : unde este Tae?...
Yoongi : nu-ți face griji,este bine.
Jimin : o-ok.....
Yoongi : băieți,îl iau acasă...ne vedem.
Namjoon: ai grijă...
Polițist: va trebui să vi cu el la secție când se mai liniștește,bine Min?
Yoongi : da,domnule..
Polițist: îi vreau și pe ceilalți doi, să-i anunțați.
Yoongi : da..sigur.
Iar Yoongi îl ia pe Jimin și urcă în mașină.
Cel mic a privit în gol tot drumul și îi tremura tot corpul.
Yoongi : suntem acasă...hai să mănânci ceva și să dormi.
Jimin : asta nu s-ar fi întâmplat dacă te ascultam...ai avut dreptate și știam că ai dreptate...dar am o ambiție prostească...
Yoongi : Minnie...a trecut...cel mai important este că ești bine și tu și Tae...
Jimin: cine erau cei care ne-au răpit...de ce au făcut o?
Yoongi : ah...o să-ți zic când ești mai liniștit,te rog,hai să mănânci.
Jimin : nu mi-e foame.
Yoongi : atunci trebuie să dormi...
Jimin : bine...
Ei urcă în dormitor,iar Jimin se pune în pat pe o parte, Yoongi fiind lângă el.
Yoongi : o să fi mai bine după ce te odihnești,ai încredere....
Jimin dă din cap și închide ochii.
Yoongi îi mângâie spatele până adoarme și totodată ațipește și el.
După nici jumătate de oră de somn, Jimin se trezește țipând și plângând,cel mare fiind trezit de țipetele acestuia.
Yoongi : ce este?...ești ok?
Dar Jimin doar plângea și suspina.
Yoongi : hei,hei...shhh...acum ești în siguranță...nu o să mai las pe nimeni să-ți facă rău,ești cu mine acum... gata...
Și îi mângâie capul în speranța de a l liniști.
Yoongi: uh...ar fi trebuit să te iau cu mine...
Jimin : nu..eu ar fi trebuit să te ascult..știu asta...
Yoongi : am și eu vina mea...
Jimin : ai insistat să te sun când plec și să nu ies singur...parcă ai știut ce urma să se întâmple...cum?
Yoongi : știu că e periculos să umbli singur ,mai ales seara...dar am auzit de la Jungkook că a fost urmărit pe stradă de niște tipi...erau aceeași care te-au răpit pe tine...
Jimin : de ce nu mi-ai zis despre asta?...
Yoongi : nu am vrut să te sperii... Soyeon a fost în spatele chestiei ăsteia...dacă m-ar fi lăsat polițiștii,îi puneam la locul lor pe toți,pe ea,pe papițoiul ăla de Han și pe ăia 2...
Jimin : cred că o să-mi fie frică să mai ies și pe stradă ziua de acum încolo...
Yoongi : sper că ți-ai băgat mințile în cap și o să mă asculți...nu vreau să mă gândesc la ce s-ar fi întâmplat dacă eu nu aș fi ajuns fix atunci...
Jimin : Tae a pățit ceva?
Yoongi : nu... Tae a stat la vip...chiar la ea acasă l-am găsit...cred că l-au vrut pe el de la bun început...tu ai picat la mijloc...
Jimin : ah..ce idiot sunt...
Yoongi : nu ești,ești doar încăpățânat.. trebuie să nu te mai gândești la asta...vreau să dormi.
Jimin : mă ții în brațe?..
Yoongi : da,normal iubire,hai aici.
Jimin  se așează mai confortabil în brațele iubitului său și încearcă să adoarmă iar.
După ce rozaliul adoarme din nou, telefonul lui sună,dar era pe silent și Yoongi îl verifică.
Se ridică încet pentru a nu l trezi pe cel mic și iese din cameră.
Yg📞: da...
MJm📞: Yoongi,puiule,tu ești?
Yg📞: da...
MJm📞: tocmai ce am fost sunați de la poliție...ce s a întâmplat? Fiul meu este bine?
Yg📞: da,acum da...iertați mă...ar fi trebuit să am grijă de el și am dezamăgit...
MJm📞: ce face?
Yg📞: a adormit cu greu..este încă speriat...
MJm📞: promite mi că vi cu el aici cum se simte mai bine...
Yg📞: sigur că da..îl mai las să doarmă și după trebuie să mănânce.
MJm📞: bine,puiule,mă suni când se trezește.
Yg📞: sigur. Pa..
Și el închide telefonul și îl pune înapoi în cameră, coborând jos în bucătărie . Se chinuie să facă ceva de mâncare,deși nu era un bucătar prea bun.