𝕯𝖔𝖆𝖗 𝖓𝖔𝖎 // 𝖄𝖔𝖔𝖓𝖒𝖎𝖓 💜

capitolul 146

Marți // 12 septembrie 

Deși era încă foarte de dimineață,în casă era un haos total. Hobi și Jimin își beau cafeaua adormiți încă, însă ceilalți nu aveau stare,se plimbau dintr-o parte în alta și vorbeau tare.
Alis: aici parcă este o casă de nebuni..
Spune în timp ce coboară pe scări.
Hobi: nici de liceu n-am chef, dar să vă mai aud pe voi la ora asta..
Jimin : mm..hai că se face târziu.
Yoongi : să nu ajungeți târziu aici, trebuie să avem totul gata pentru diseară .
Namjoon: câtă implicare.😂
După mai multe discuții și un râs continuu , ei ajung la liceu într-un zâmbet ,iar taehyung îi aștepta deja.
Taehyung : mai aveați de gând să întârziați?
Namjoon se uită la ceasul de la mână și apoi la Taehyung.
Namjoon: dar nu am întârziat deloc,mai sunt 10 minute până încep orele și pe bune,acum ai început să vi devreme,nu prea ai avut chef de liceu sau de noi în general în ultimul timp.
Băiatul doar privește în altă parte și își dă ochii peste cap.
Namjoon: în fine,hai in clasă,nu?
Yoongi : da,mai bine.
Yoongi merge odată cu Taehyung și vorbește încât să nu audă și ceilalți.
Yoongi : cum ești?
Taehyung : sunt bine,vorbește mai încet.
Yoongi : aproape că nici eu nu am auzit ce am zis..
Taehyung : e totul ca înainte.
Yoongi : vi la petrecere diseară,nu?
Taehyung : mhm,o să fiu acolo.
Yoongi : ok.
Alis: nu te deranjează?
Jimin : ce?
Alis: că sunt cam apropiați..
Jimin : sunt prieteni,e normal.
Alis: ok.
Prima ora se duce numaidecât așa că băieții ies la o gură de aer. Jimin încă nu ajunge,dar toți, inclusiv Taehyung  sunt deja afară.
Jin: chiar am adorat petrecerile la nebunie,dar acum parcă devine prea banal.
Hobi: banal? De ce vorbești ca și cum ai avea 80 de ani? Petrecerile sunt super.
Jin: da,cred că m-am maturizat.
Hobi: eu cred că ai îmbătrânit.🤔
Yoongi : știi ce este cu adevărat tare? Faptul că noi toți cântăm,dar nu scoatem o piesă.
Namjoon: care toți? Nu suntem toți.
Yoongi : despre ce vorbești? Toți cântăm acum.
Namjoon: știi că grupul ăsta mai are un membru,nu?
Yoongi : oh,uitasem de Jungkook ,dar nici nu știe și nici nu prezintă interes să învețe,așa că nu văd de ce să nu ne facem noi cei care vrem să facem ceva totuși.
Hobi: nu,eu sunt de acord cu ce a zis Mon,fără Jungkook  nu se face nimic.
Yoongi : bine,fie.
Taehyung : de fapt,eu susțin ce zice Yoongi , Jungkook a plecat să-și vadă de viață și să fie fericit,noi nu putem fi fericiți fără el? Ne anulăm planurile pentru o persoană care nu este aici și nu are putere de decizie . El își trăiește viața ,ar fi cazul să trecem și noi odată peste și să ne trăim viața.
Toți îl privesc oarecum surprinși.
Namjoon: toate bune? Ai mai vorbit cu Jungkook ?
Taehyung : nu și cred că e mai bine,eu nu știu de el,el nu știe de mine,poate avem norocul să ne uităm unul pe altul, deoarece, ce este între noi nu se poate numi relație,doar o amiciție,nu ne mai sunăm,nu vorbim despre sentimente,doar știm fiecare că celălalt există,însă nu ne mai băgam unul în viața celuilalt.
Hobi: eu credeam că totuși este în regulă...
Taehyung : aia e,viața merge mai departe,nu?
Namjoon: dar încă porți inelul ăla pe deget...
Taehyung : mh,da,ai dreptate,cred că încerc să mă păcălesc singur că totul o să fie bine..dar deja realizez că este doar în capul meu.
Și el își scoate inelul de pe deget.
Taehyung : uite, Mon, ține l tu,mereu ai păstrat grupul asta intreg,și amintirile la fel, păstrează și astia,fă l să rămână doar o amintire frumoasă.
Namjoon: ești sigur?
Taehyung : nu,dar nu pot să îmi țin viața pe loc, trebuie să trec peste.
Namjoon: ok,eu o să-l păstrez,dar dacă îl vrei înapoi,doar cere l.
Taehyung : ok.
După ce orele iau sfârșit ,cu toții se îndreptă către casă să pună la punct ultimele detalii.
Jimin : ok, într-o oră jumătate trebuie să vină și lumea.
Yoongi : hei, Mon, prietene,am fost așa prinși cu organizarea încât nu am realizat că nu ți-am zis la mulți ani...
Hobi: chiar.. frate,18 ani e deja mult.
Namjoon: mersi,băieți! Dar deja faceți multe pentru mine,asta e ceea ce apreciez, serios.
Taehyung : eu am plecat acasă să mă schimb,ne auzim într-o oră.
Alis: băieți,o părere, e prea mult?