Înainte să mă urăști..

36.

Din capitolul anterior
Sm, Gi: Creole Lady Marmalade

Ohh, yes, ah (terminam Amandoua, eu accentuând cu mult peste vocea Giuliei)

Cei trei spectator ne privesc muți, Ioana izbucnind intr-un chiuit aplaudând din palme.

Ni: să mă bată mama! Spune cu ochii cât cepele.
Îl privesc zâmbind, el alături de Gabi fiind literalmente încremeniti..
.
.
.
Este deja luni dimineata. Undeva pe la 7 jumătate dimineata. Mi-am pregătit geanta pentru liceu, acum îmi pun partiturile și caietul de la meditațiile la istorie, după liceu am sa ma duc direct la meditații apoi am de gand sa merg cu Giullyx in mall. Poimaine este 6 Decembrie, adică sfântul Nicolaie.
Ce înseamnă asta? Exact! Ziua de nume a iubitului meu.
Ah, iubitul meu! Da! Da, da, da, da! Nicholas e iubitul meu!
Doamne, încă nu pot sa trec peste asta. Eu și Nick avem o relație. Am sa va înnebunesc, îmi cer iertare anticipat.🥹
Revenind la subiect, am de gând sa merg cu Giully in mall pentru a ii cauta un cadou iubitului meu, și sper sa găsesc ceva care sa ii și placa. Știu in mare parte ce i-ar fi potrivit. As putea sa ii iau un parfum, unul tom Ford sau Versace ar merge. Sau un articol vestimentar, ceva Louis Vuitton, sau Armani, hugo boss? Ceva de brand oricum. As putea sa ii iau un ceas, dar ținând cont ca este primul cadou oficial, ma gândesc ca ar fi destul de to much. Știu însă ca el S-ar mulțumii și cu o seara de sex. De fapt, nu ca S-ar mulțumii, ar fi singurul lucru pe care cu singuranta l-ar primii cu brațele deschise și fără strângere de inima. De ce sa fiu nedreaptă, și eu am ajuns sa tânjesc la fel de mult ca și el după serile care implică un pat și un Nicholas Leister lângă. Totusi nu ma simt atât de comod încât sa ii reprim sau sa ii cer asta. El știe exact când sa propună asta.
Ma învârt prin apartament, cu Oscar după mine încercând sa îmi pun totul la punct pentru acest început de săptămână.
Iarna deja își intra in drepturi pe deplin, asa ca sunt nevoită sa îmi scot hainele și încălțămintea de iarna din fundul dulapului.
Asa arat astăzi:

Iar geanta este aceeași, doar ca intr-o mărime mai mare, fiind suficient de încăpătoare pentru liceu.
Cu Nicholas zilele astea urmează sa ma văd in mare parte doar la liceu, are multe treburi pe care trebuie sa le rezolve in cadrul firmei tatălui sau, pana la întoarcerea acestuia. E plecat in State pentru a deschide o sucursala din cadrul firmei, pe care am înțeles ca însuși fiul sau o va deține, aceasta numindu-se "Leister entreprise". Am aflat ieri-seara noutăți privind viața iubitului meu. Are in spate o avere in valoare de 100 de milioane de dolari moștenită de la bunicul sau Andrew Joseph Leister, decedat in urma cu 2 ani și jumătate. Nu știu cum sa ma conformez cu asta. Nicholas e multimilionar din naștere, averea aceasta i-a fost atribuită încă de când era in pântecul lui Miriam. Eu însă, nu am nimic, sau ma rog, mai nimic. Încerc sa îmi creez propriile bunuri, și cu multă munca și perseverență am sa reușesc.
Cred in mine!
Nicholas e un norocos, totusi el Trăind o viața normala, la fel ca noi toti. A vrut sa aiba un anturaj tipic bucureștean, sa meargă la un liceu relativ tipic. Nu chiar, Matei Basarab e un liceu de prestigiu. Totusi oricare ar fi fost in locul lui, probabil ar fi optat sa meargă la cel mai scump liceu privat din Dubai.
Îmi place la el, ca indiferent de situația lui financiară, el se comporta de parca nu ar avea milioane la picioarele lui. Se bagă in bucluc, își arde spatele pentru prietenii lui, și am impresia ca părinții lui nu au habar nici pe jumătate de prostiile pe care Briliantul lor fiu le face.
Băiat de bani gata, care face afaceri ilegale.
Da, l-am tras de limba putin, și asta cu ajutorul Giuliei. L-a dat de gol intentionat in fata mea de câteva ori, el fiind nevoit sa îmi relateze unele aspecte din viața lui.
Eu sunt destul de departe de ceea ce reprezintă viața lui, eu sunt rezervata, mereu am fost fata aia cuminte care a încercat sa își mulțumească părinții, asta pana când părinții ei S-au dovedit absolut nepăsători in ce privește propria lor fiică.
Totuși nu am încetat sa fiu cuminte și sa nu îmi văd de treaba mea. M-am axat mereu pe ceea ce îmi face bine și ma ajuta cu adevărat sa fiu fericita. Mai nou, Nicholas e centrul fericirii mele, el totuși reprezentând tot ce am evitat toată adolescenta mea.
Norocul meu a fost ca el m-a vrut atât de mult, încât mi-a demonstrat ca cineva ca el mi-ar aduce mai mult bine in viața decât as fi anticipat vreodată. Am in sfârșit pe cineva care ma sprijină, care crede in mine. Cineva care e dispus sa ma protejeze de orice rau posibil. Cineva care ma privește criminal de frumos, si de care știu ca nu as fi trădată pe la spate. E ireal câta încredere am in el, după 3 luni de cunoaștere. Totusi am sa încerc sa ma las purtată de instinct, de suflet.
Nu îmi pasa de viața lui amplă, l-as fi iubit oricum. Dacă am fi nevoiți sa împărțim o felie de pâine amândoi, as face-o cu cea mai mare plăcere. Deja simt ca el e dragostea vieții mele.
.
.
.
Gi: Smara. Șoptește ea.
Sm: mm. Murmur, încercând sa rămân concentrata pe ceea ce dictează profesoara noastră de engleza. Doar ce am dat un test fulger, telefoanele noastre fiind pe pervazul de la geam. A spus ca le putem lua la sfârșitul orei.
Gi: profa e cu telefonul tau in mâna. Șoptește.
Ridic brusc capul.
Prof: Pantazis! Cine e Nick? Spune cu telefonul meu in mâna.
Eu ma bâjbâiesc, Giully Agitându-se lângă mine.
Denis (De): e Leister. Spune colegul nostru simplu.
Eu îl privesc eclipsata, Giulia sagetandu-l cu privirea.
Prof: care Leister? Nicholas Leister de la 12 H? Spune sceptica, privindu-ma.
Eu îmi feresc privirea, frecandu-ma anxios pe după ceafa.
Prof: Vino, Pantazis.
Eu ma conformez imediat, ridicându-ma din banca.
Ajung in dreptul dânsei, ea dându-mi telefonul.
Ad: te-a sunat de o goraza de ori. Șoptește ea.
Deblochez telefonul, observând 15 apeluri pierdute de la Nick plus alte mesaje.