Înainte să mă urăști..

16.

Din capitolul anterior
Ni: inainte sa ma urăști, amintește-ti ce simțit doar când ma privești.
Îl privesc, realizând ca, oricât l-as urî, nu pot nega ce simt fata de el. Ochii aia întunecați care ma înnebunesc de fiecare data când ii întâlnesc pe ai mei. Tânjesc de fiecare data când îl privesc după o sărutare, dar îmi revin la realitate cand imi dau seama ca el e ceea ce am încercat sa evit toată viața, el nu e capabil sa iubească o singura femeie, iar eu nu sunt capabilă doar sa ii satisfac plăcerile de moment. Mi-am promis ca nu merit asta.
Vine in fata mea, eu privindu-l nedumerită.
Îmi apuca blând mâinile, privindu-ma in ochi.
Ni: iartă-ma. Îmi spune blând.
Îmi închid ochii, lacrimi prelingandu-se printre pleoapele mele.
Inspir parfumul lui nebunesc, încercând sa îmi adun cuvintele.
Îmi clatin capul, expirând.
Sm: nu îmi face asta. Pleaca Nicholas..

Ni: asta vrei? Sa plec? Spune dându-mi o șuviță după ureche. Uite ce S-a întâmplat când am plecat ultima data. Chiar vrei sa plec?
Tresar când degetele lui lungi, îmi ating urechea.
Ni: spune blondino. Îmi spune la fel de blând, apucându-mi talia intr-o maniera atenta, apropiindu-ma de el.
Îmi mușc buza de jos, continuând sa țin ochii strâns închizi.
Ni: uita-te la mine. Deschide ochii aia frumosi și uita-te la mine, apoi spune-mi ca vrei sa plec. Spune mângâindu-mi obrazul, oprindu-și degetul mare pe buzele mele.
O caldura infima ma cuprinde, când corpul meu se lipește de al lui.
Îmi deschid ochii, ochii lui fiind căzuți pe ai mei.
Ni: spune-o. Îmi spune, analizându-mi chipul, degetul lui mare mângâindu-mi buza de jos.
Sm: eu.. spun încet, buza tremurându-mi sub atingerea lui. Nicholas, trebuie sa pleci.
Își duce mâna pe gâtul meu, degetele lui plimbându-se pana pe ceafa mea.
Ni: ochii tai spun altceva. Imi spune aproape de buzele mele.
Buzele mele instantaneu se întredeschid.
"Nu pica in jocul lui! Nu iar!"
Îmi privește buzele un moment, apoi iar se uita in ochii mei.
Ma lipește de mobila din bucatarie, eu punându-i mâinile pe piept.
Își trece nasul peste al meu, un mic oftat ieșindu-mi printre buze.
Imi prinde ceafa in palma sa, asta facandu-ma sa nu ma dezlipesc niciun centimetru de el.
Ni: recunoaste ca ti-a fost dor de mine. Îmi șoptește aproape de buze.
Sm: tie nu ti-a fost de mine. Șoptesc cu o voce tremurândă.
Își lipește buzele de ale mele, eu vrând sa îl resping.
Ni: saruta-ma iubito. Imi șoptește pe buze.
Își bagă mâna in parul meu, lipindu-și buzele de ale mele.
Nu mai rezist, buzele mele deschizându-se, el aprofundând sarutul.
Ma tine lipita de el, trăgându-mi capul cât mai aproape posibil de el.
Imi pun mâinile in jurul gâtului sau, sarutul devenind din ce in ce mai flamand și nebunesc.
Buzele noastre se lupta între ele. Ma ridica pe blat, desfăcându-mi picioarele.
Îmi încolăcesc picioarele in jurul lui, mâinile mele fiind peste tot in parul lui.
Un geamăt îmi scapă la el in gură, când își duce mâna pe sub hanoracul meu.
Ni: cum sa nu imi fie dor de tine? Spune intr-o mica pauza.
Imi musca buza de jos, continuând sa ma sărute flamand.
Imi saruta gâtul, mici oftaturi ieșindu-mi printre buze.
Ni: încă mi-e dor de tine. Imi spune lângă ureche.
Imi lasă săruturi umede, in spatele urechii. Imi e dor de Smaranda pe care am întâlnit-o acum doua luni. Coboară cu săruturile până pe tatuajul meu. Smaranda care nu se lasă călcată in picioare de nimeni.
Ma privește in ochi.
Ni: Smaranda pe care o cunosc eu, nu ar plânge atât pentru nimic și pentru nimeni.
Sm: nimic in afară de tine. Spun soptit.
Clatină capul, privindu-ma.
Ni: nu am vrut sa se ajungă aici. Spune mângâindu-mi obrazul. Tot ce am făcut, a fost sa te feresc.
Îmi iau privirea de la el.
Sm: da sigur, sa ma ferești..
Ni: asculta..
Îl intrerup.
Sm: ce sa ascult? Ce? Vi după o luna ca și cum as fi obligată sa îți înghit găluștele! Mă, înțelegeam, o săptămâna, doua.. dar nu o luna. O luna in care m-ai ignorat și m-ai dat uitării.
Ma privește.
Sm: de fiecare data când te-am văzut, erai cu câte una sau mai multe. Cum crezi ca ma simțeam? Asa ma ferești tu. Ma ferești de tine mai bine zis.
El după toate cuvintele mele, rânjește.
Sm: amuzant, nu? Foarte amuzant! Spun tăios.
Ma privește cu o sprânceană ridicată.
Ni: ești geloasă?
Îl privesc un moment.
Sm: nu. Spun întorcând capul. Acum lasă-ma jos.
El ma privește continuând sa ranjeasca.
Sm: lasă-ma Nicholas! Spun serioasa. Pleacă! Du-te la alea cu care ti-ai pierdut vremea o luna de zile, timp in care eu am fost inexistenta. Spun destul de nervoasa.
Ni: închipuieți ca am fost plecat după lapte. Spune rânjind.
Sm: daa, ai fost plecat după lapte. Spun ironic. Ce, al meu nu îți ajungea, nu? Spun cu o sprânceană ridicată.
El rade înfundat.
Îl privesc înclinând capul, cu un zâmbet mic in colțul gurii.
Ni: am zis sa ma bucur de ce e mai bun la final. Spune rânjind.
Cum poate sa fie atât de detașat, după toate astea? Și eu, cum pot sa las garda jos atât de ușor? Cum?
Ni: de ce nu mănânci? Uită-te și tu, ai slăbit.
Sm: nu ma mai certa. Pot sa am grija și singura de mine.
Ni: văd, ce bine ai grija de tine. Spune, luându-ma peste picior.
Sm: totusi am supraviețuit aproape 18 ani fără un Nicholas sâcâitor care e doar un du-te, Vino. Asa ca, poți pleca. Spun cu o urma de ironie in vocea mea.
Ni: n-am sa plec doar după ce ma asigur ca ai mâncat ceva, și ai dormit măcar doua ore.
.
.
Sunt cu Nicholas pe canapea. Am mâncat ceva, și acum sunt in brațele lui, simțind cum ma fura somnul.
In niciun caz nu m-as fi așteptat ca ziua asta sa de desfășoare asa, și in momentul de față sa ajung sa ma liniștesc in brațele lui.
Mirosul lui, mângâierile lui, vocea lui. Asta e tot ce am nevoie, de el.
Nu l-am iertat, nici măcar pe aproape. Dar sunt la pământ, sunt obosita, nu sunt eu. Și asta e vina lui, dar cu toate astea, îl vreau lângă mine.
Sunt conștientă, ca in momentul asta iar ma amăgesc. Cunosc deja povestea.
Ni: ai adormit? Spune, jucându-se cu șuvițele răvășite din cocul meu.
Sm: aproape. Spun încercând sa țin ochii deschiși.
Îl aud cum rade înfundat.
Sm: de ce intrebi? Ai de gând sa pleci iar, cât eu dorm?
Ni: nu. Spune mângâindu-ma pe spate. N-am sa mai fac niciodată greseala asta.
Ma ghemuiesc, pe pieptul lui, fiind cuprinsă de lumea viselor.
.
.
.
Nick pov
Au trecut mai bine de doua ore in care blondina mea, a dormit fără ca măcar sa se miște.
In timpul asta, am stat lângă ea și am mângâiat-o, am ascultat-o cum respira la pieptul meu, cum oftează din cauza viselor.
Giulia m-a sunat, chitită sa îmi spună sa vin pana la Smaranda, ea fiind ferm convinsă ca asta ar ajuta-o.
M-am distrat pe seama ei când i-am trimis poza cu Smaranda adormita in brațele mele.