Păcate în paradis

Capitolul cinci

HABAR NU AM CÂND AM AJUNS EU LA AL PATRULEA pahar, dar știu că sorb cu poftă fiecare cuvânt care îi iese lui Jace de printre buzele alea cu care am vise indecente încă de la începutul serii.

—Dar tu? Ai pe cineva?

Întrebarea îmi face stomacul să se strângă. Oare îl interesez?

—Dacă aș avea ai mai continua să-mi vorbești?

—Da.

Mă foiesc în scaun datorită intensității cu care mă privește.

—Nu, nu am.

—Bănuiesc că sunt într-adevăr un bărbat norocos, înclină paharul spre mine și îi urmăresc buzele lipindu-se de marginea acestuia.

Nu mi-am dorit niciodată atât de mult să sărut pe cineva. Nici nu știu dacă de vină este alcoolul care-mi dansează pe ritmurile cântecului care se aude în fundal sau faptul că este cel mai atrăgător bărbat pe care l-am văzut în ultimul timp.

Duc și eu paharul meu la gură și iau ultima înghițitură, gândindu-mă dacă ar trebui să-i mai cer barmanului încă un pahar. Cert este că fiecare pictură de alcool mă duce din ce în ce mai aproape de Jace Ford și-mi alimentează fanteziile pe care încerc să le ignor.

Jace îmi urmărește atent fiecare mișcare și observ cum maxilarul îi pulsează sub stratul fin de barbă deasă care-l face mai atrăgător decât este deja.

—Te uiți la mine de parcă m-ai dezbrăca din priviri, îndrăznesc să-i spun după ce las paharul gol pe bar.

Micșorează puțin distanța dintre noi, permițându-mi să-i simt parfumul înnebunitor, combinat cu alcoolul pe care l-a consumat în seara aceasta.

—Te deranjează, Anastasia?

În mod normal urăsc să mi se folosească numele întreg, dar de pe buzele lui sună absolut divin. Îi zâmbesc cu un curaj care nu-mi este deloc caracteristic, mergând mai aproape de el. Ochii lui coboară automat spre buzele mele roșii, gest care-mi oferă o satisfacție profundă.

—Aș prefera să nu-ți mai folosești ochii și să începi să-ți folosești mâinile.

Buzele i se curbează într-un zâmbet care-i lasă la iveală dinții albi. Deschide gura să spună ceva și sunt pregătită să-i răspund provocării. Ochii lui rămân ațintiți undeva în spatele meu.

—Eu merg acasă, Ana, mă anunță Noah.

Mă ridic de pe scaun pentru a-l lua în brațe și simt cum amețesc ușor, dar rezist eroic.

—Dacă nu i-o tragi îți jur că te ucid, îmi șoptește la ureche în timp ce mă strânge și chicotește ca să nu trezească suspiciuni.

Nu-i spun nimic pentru că și eu îl doresc pe Jace, dar nu știu în ce măsură este o idee bună să am o aventură de-o noapte. Pare genul de bărbat pe care-l vor multe femei. Și nu doar pentru o noapte.

Gândești prea mult, Ana.

Noah ne salută pe amândoi, iar eu îmi ocup din nou locul pe scaun. Am simțit cum privirea lui Jace m-a studiat cât timp mi-am luat rămas bun de la Noah, dar am preferat să ignor modul în care ochii lui îmi pârjolesc pielea.

—Unde am rămas? îl întreb în cel mai degajat mod cu putință chiar dacă simt fiori în tot corpul încă de când a apărut lângă mine.

—Îmi spuneai că vrei să te dezbrac.

Transparența lui și siguranța pe care o emană mă fac să-mi adun picioarele. Simt cum cuvintele lui au trecut prin urechile mele și s-au oprit direct între picioare unde îmi simt pulsul.