Păcate în paradis

Capitolul patru

STRÂMB DIN NAS, PRIVINDU-MI REFLEXIA DIN oglindă și, pentru o fracțiune de secundă chiar îmi trece prin cap să las totul baltă. În spatele meu Noah oftează zgomotos. Cel mai probabil știe exact ce-mi trece prin minte.

—Arăți genial, încearcă să mă încurajeze și se ridică de pe marginea patului, venind spre mine.

—Știu și eu..., încep să spun.

—Anastasia Emerson, nici să nu te gândești. O să mergem la petrecerea asta și o să te distrezi de minune.

Îmi dau ochii peste cap, conștientă de faptul că nu am nicio șansă să câștig lupta asta. De fapt, orice luptă cu Noah este din start pierdută. Dacă i-aș spune că nu merg ar fi capabil să mă adoarmă și să mă trezească abia când suntem în mijlocul petrecerii. Într-un fel îi sunt recunoscătoare pentru că datorită lui îmi ies din zona de confort.

Fără să mai obiectez câtuși de puțin, mă dau cu un ruj roșu care, conform prietenului meu, îmi vine atât de bine încât m-ar aborda dacă nu ar avea aceeași orientare sexuală ca mine.

—Dacă nu mi-ar plăcea bărbații atât de mult sigur aș încerca să mă strecor între picioarele tale, glumește, iar asta îmi smulge un zâmbet de pe buze.

—Dacă nu ai fi prietenul meu cel mai bun poate că te-aș lăsa, continui gluma.

Și chiar nu mint. Încă din primele secunde am simțit o atracție neobișnuită față de Noah, dar la scurt timp mi-am dat seama că era vorba doar despre energia pe care o emană. Este un om plin de viață și a apărut în viața mea exact când eu nu reușeam să văd lumina de la capătul tunelului. Uneori îmi place să cred că mama și Spencer l-au scos în calea mea.

—Suntem gata? îl aud urlând în sufragerie.

Îmi netezesc rochia de parcă aș fi o adolescentă care urmează să meargă la prima întâlnire și-mi scutur mâinile în speranța că voi scăpa de toate furnicăturile astea stupide. Emoțiile mele nu au niciun sens. Nu e de parcă urmează să mă întâlnesc cu dragostea vieții mele. Merg doar la o petrecere.

Îmi fac apariția în sufragerie, încercând să par cât mai relaxată.

—Arăți de parcă urmează să te căsătorești. Relaxează-te.

De parcă ar fi atât de ușor.

Verific să am totul în geanta micuță în care abia îmi încape telefonul și închid ușa de la apartament în urma noastră. De două ori ca să fiu sigură.

—Va fi demențial, începe Noah să spună în timp ce ne îndreptăm spre ieșire.

Mă opresc brusc pe loc, iar prietenul meu face același lucru aproape în același timp ca și mine.

—Ai scos tot din priză?

—Da, Ana.