Păcate în paradis

Capitolul șase

ÎMI DESCHID OCHII PE RÂND ȘI SIMT CUM RAZELE soarelui îmi rănesc vederea așa că îi închid imediat la loc. Încerc să mă ridic în capul oaselor, dar durerea de cap pe care o simt mă face să ajung din nou întinsă în pat. Întreg corpul meu se resimte după...

Sexul de aseară!

Am făcut sex cu un tip pe care-l cunoșteam de câteva ore și m-am urcat în mașina lui. Ei bine măcar am ajuns acasă chiar dacă ar însemna să depun un efort considerabil pentru a afla cum naiba am ajuns în patul meu.

Îmi amintesc. M-a adus acasă după ce am făcut sex și am mai vorbit puțin. Cred că i-am dat numărul meu de telefon, dar nu am nici cea mai mică idee dacă plănuiește să mă mai caute.

Reușesc să mă ridic din pat după trei încercări eșuate și primul lucru pe care-l fac este să merg la aparatul de cafea. Simt nevoia de o cană mare de cofeină care să mă aducă înapoi la realitate căci o mare parte din creierul meu se gândește la Jace. Cel mai probabil modul în care m-a sărutat și m-a devorat îmi vor rămâne în minte pentru o bucată bună de timp.

Privesc cum cafeaua curge în paharul meu transparent și-mi aud telefonul sunând semn că am primit un mesaj. Îmi trec ochii prin toată sufrageria până când primesc un al doilea mesaj și reușesc să zăresc geanta minusculă pe canapea. Fără să mă grăbesc deloc îmi iau cana, îndreptându-mă cu viteza unui melc spre geantă. Scot dispozitivul inteligent și aparent am trei apeluri pierdute de la Noah și alte zeci de mesaje. Cel mai probabil putea spune totul printr-un singur mesaj, dar omului îi place la nebunie să trimită sute de mesaje.

Încep să le citesc pe sărite pentru că nu am energia să le citesc pe toate cele douăzeci și șase.

Noah: Zi-mi că i-ai tras-o.

Urmat de:

Noah: Dacă nu i-ai tras-o jur că te bat.

Îmi dau ochii peste cap și merg până la ultimul mesaj pe care mi l-a trimis:

Noah: Ai voie să întârzii maxim două ore!

La naiba, am uitat complet de faptul că astăzi trebuie să trec pe la muncă. Avem de aranjat câteva cărți noi pe care le-am primit. Îmi îndrept privirea spre colțul ecranului unde este afișată ora. Nouă jumătate. Din fericire am întârziat doar o jumătate de oră momentan, iar conform pactului pe care l-am făcut cu Noah am voie să întârzii maxim două ore. Mă relaxez în canapeaua mea moale, savurându-mi cafeaua și încercând din răsputeri să nu mă mai gândesc la noaptea trecută. Orice aș face îmi revin în minte fragmente din tot ceea ce s-a întâmplat și dacă închid ochii pot chiar să-i aud gemetele înfundate pe care încerca să le stăpânească.

Îmi îngădui să-mi închid pleoapele. Imediat încep să-mi amintesc absolut tot. Cum i-am spus că-l pot excita prin cuvinte, cum mi-a sărutat sânii și cum m-a privit de parcă n-ar mai exista niciun om în jurul nostru. Îmi simt pulsul între picioare datorită amintirilor, țiuindu-mi în urechi într-un mod aproape enervant. Pot jura că parfumul lui încă este impregnat în pielea mea, iar degetele sale cu siguranță au lăsat amprente pe care nu le voi putea șterge prea curând. Sinceră să fiu nici nu-mi doresc să o fac. Vreau să-mi amintesc mereu că cineva m-a privit așa cum a făcut-o Jace Ford.