Păcate în paradis

Capitolul opt

ÎMBRACĂ-TE, VIN SĂ TE IAU ÎNTR-O ORĂ.

Mă holbez la mesajul de la Jace încă de când l-am primit și nu am reușit până acum să formulez un răspuns apropiat. Habar nu am ce a vrut să însemne. Poate mi l-a trimis din greșeală, dar probabil deja m-ar fi anunțat că este totul o confuzie enormă. Nu știu nimic în afară de faptul că eu trebuie să ajung la muncă într-o oră, exact când Jace ar urma să apară la ușa mea.

Ca orice femeie aflată într-o situație delicată, primul impuls după ce m-am calmat puțin este să-l sun pe Noah care răspunde imediat de parcă ar fi știut că urmează să primească un apel de la mine.

—Bună dimineața, îl salut, încercând să las ca tot stresul pe care-l simt să se reflecte și-n glasul meu.

—Scuipă tot.

Detest că mă cunoaște atât de bine.

Încep să-i povestesc despre mesajul primit de la Jace care m-a făcut să-mi mușc în mod obsesiv buza inferioară.

—Deci practic va apărea la ușa ta..., face o pauză de parcă să-ar fi uitat la ceas. În patruzeci de minute.

—Teoretic da. Asta dacă nu cumva a greșit destinatarul, iar mesajul nu era pentru mine.

Ceea ce ar fi mai rău decât să fie cu adevărat pentru mine. Deși nu am niciun drept, m-ar deranja puțin să știu că tipul cu care eu mi-o trag sare din floare-n floare.

—În locul tău i-aș răspunde la mesaj.

—Cu ce?

—Nu știu, scrie-i un simplu: „Poftim?". Așa afli dacă este sau nu pentru tine acel mesaj.

Iau telefonul de la ureche și intru un conversația cu Jace.

Poftim?

Cele trei puncte încep să salte pe ecran mai repede decât m-am așteptat. De parcă ar fi stat lângă telefon în tot acest timp.

Acum mai ai doar treizeci și cinci de minute la dispoziție ca să fii gata.

Deci este pentru mine mesajul fără niciun dubiu.

Pun telefonul înapoi la ureche, iar respirația mea agitată îl anunță pe Noah că am revenit.

—Deci? mă întreabă nerăbdător.

—Cu siguranță este pentru mine mesajul.

—Atunci ce mai aștepți? Doar n-o să-l refuzi.

Îmi masez fruntea cu degetele, încercând să scap de toată tensiunea acumulată. Ceasul de pe perete îmi sare în ochi și realizez că trebuie să ajung la muncă în curând.