În curs de rescriere și republicare.
Seria Alegeri Greșite - VOLUMUL #1
Cu gândul la a prinde unul dintre cei mai căutați traficanți de substanțe interzise, comisarul Colin Steve și fiica lui, proaspăt intrată la facultatea de d...
,,Au fost odată niște ochi care au bântuit gândurile și nopțile unei fete, făcându-i inima să se zbată sălbatică între coaste.''
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Kristall
Hate it when I lose sight, life gets blurry And things might hurt me It's prolly gonna be a long journey, but hey (But hey) It's worth it, though NF- The Search
Strâng între degete trei chei metalice și un breloc simplu cu o floare de mărgăritar. Inspir adânc. Nu m-a făcut niciodată un obiect să mă simt atât de scârbită față de mine, dar am ajuns în punctul în care disprețul față de propria-mi persoană depășește cu mult intențiile bune pe care le-am avut când m-am băgat forțată de circumstanțe în planul tatălui meu, neștiind cât de greșit se va simți totul după.
Pentru un gram de iubire un om e capabil de multe, fiindcă să cerșești asta din partea unui om care nu te vede e ca și cum ai încerca să tragi de un munte să vină spre mare.
Am tras cu dinții de relația inexistentă care a mai rămas între mine și tatăl meu, până când am ajuns să gust din nebunia lui și să îmi dau seama cât de amară e cu adevărat indiferența. E complet absorbit de ceea ce-i distruge rațiunea, încât nu vede că-mi îngroapă inima sub pământ cu dezinteresul lui.
Dumnezeule! Ce a fost în capul meu?
Expir obosită. Inima mi se simte îngreunată în piept și tot ce îmi doresc e să pun capul pe pernă și să mă odihnesc. Nu am făcut-o cu adevărat de prea mult timp, iar somnul cu pastile e oricum, dar nu odihnitor. Vreau doar să închid ochii și să mă detașez complet de tot rahatul ăsta în care mă adâncesc.
Îmi trec o mână prin păr și închid ochii. O mult prea bine-cunoscută pereche de ochi mi se agață de retină și oftez puternic.
Ieși din capul meu, Kilan! Ieși din mintea mea și nu-mi mai orienta gândurile către tine!
Îmi plec capul pe genunchi și caut să mă liniștesc, dar organul mic din pieptul meu se tot zbate anemic, zguduindu-mi coastele. Privirea lui albastră devine mai accentuată pe măsură ce ochii îmi rămân închiși și aproape că le simt răceala pe pielea mea.
Sunt atât de deschiși la culoare, încât ai putea crede că sunt făcuți din gheață. Modul în care te privesc, atât de adânc și pătrunzător, genele lungi și ondulate care îi încadrează și sprâncenele arcuite de deasupra, sunt ansamblul unei priviri care te face să înghiți involuntar în sec.
