Duologia ,,Dublu K" - VOLUMUL #1
Cu gândul la a prinde unul dintre cei mai căutați traficanți de substanțe interzise, comisarul Colin Steve și fiica lui, proaspăt intrată la facultatea de drept, se mută în Stanford. Cu un plan b...
,,A fost odată o fată al cărui trecut zăcea impregnat pe piele, după ce, într-o zi, a pierdut pentru totdeauna orice urmă de autocontrol.''
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Kristall
I don't wanna know all your secrets 'cause I'll tell It's hard enough being alone with myself I don't know how long I'll be holding on I know you tried your hardest, I know that you meant it well Bad Omens- Like a villain
În urmă cu 5 ani, Seattle
Picioarele mele cedează rapid. Apuc să rotesc cheia în broască de două ori și să îmi rezem ușor spatele de tocul ușii, în timp ce mă las să alunec în jos. Apa curge deja în duș de aproximativ două minute. A devenit sufocant de cald, deși gresia de sub mine e precum gheața de rece și eu tremur toată, în timp ce mâinile mi se strâng involuntar în jurul corpului.
Respiră, Kristall!
Îmi prind buza de jos între dinți. Dau să trag aer în piept, dar o greutate imensă îmi presează dureros plămânii și ajung să trag în gol, chinuindu-mă să repet în zadar procesul. Îmi duc ambele mâini la piept și tușesc sugrumat. Îmi las capul pe spate și izbucnesc în plâns. E mult prea multă durere în sufletul meu ca să-mi mai pot stăpânii lacrimile. Le las să cadă pur și simplu pe obraji, în jos. Îmi plec fruntea pe genunchi și scap un suspin îngrozit printre buze.
Mă arde inima de durere, mă înțeapă și începe să sângereze violent pe dinauntru.
Un alt suspin îmi răsună din piept. Îmi face coastele să vibreze și organul din piept se mai frânge o dată.
Îmi retrag mâinile de la piept și îmi îmbrățișez iar corpul. Singurătatea se încolăcește instant în jurul sufletului meu. E dureroasă. Mi se răsfiră pe dinauntru și se hrănește încet, dar letal, cu fiecare părticică a corpului meu. Începe cu creierul, unde lasă sute de gânduri în spate, mult prea întortocheate ca să le pot da de cap.
Continuă cu coloana, unde urcă în fiori de-a lungul vertebrelor, lungindu-și ghearele reci până în creștet.
Revine în piept, unde mă sugrumă. Mă înec cu aerul și plămânii mi se strâng dureros. Inima continuă să îmi pompeze sângele alert. Se chinuie, îi simt bătăile agitate până în tâmple. Îmi zguduie întregul corp.
Coboară spre brațe și picioare, unde se agăță ca o iedera otrăvitoare. Îmi înconjoară încheieturile și gleznele. Sunt reci precum gresia de sub mine, deși aerul a devenit înecăcios de fierbinte, iar apa continuă să cadă în cabina de duș.
