Dragoste înlănțuită - Tom Kaulitz fanfic

☆ - Sosirea - ☆

Bună, eu sunt Ria. Sunt o fată destul de simplă când vine vorba de "viața de adolescenți". Am 17 ani și sunt destul de diferită de sora mea mai mare, Lisa. Ea este genul de persoană mai.. aventuroasă. Este genul de persoană care își face foarte repede prieteni și este cu siguranță o extrovertită. Eu, pe de altă parte, nu am mulți prieteni, de fapt, dacă sunt complet sinceră nu am alți prieteni în afara de ea. Dar sper ca asta să se schimbe aici, în Magdeburg, la noul nostru liceu.
———————————————————————
Ajunse pe străzile aglomerate ale orașului nu știam exact la ce să mă aștept, totul părea.. complicat. Această nouă schimbare mă înspăimânta dar, atâta timp cât eram cu sora mea Lisa, știam ca totul va fi bine. După ce ne am luat ultimul "rămas bun" de la părinți și am ieșit din tren, în care stătuserăm deja 1 oră și 9 minute ne-am luat bagajele și am chemat un taxi. Emoțiile mele erau de nedescris, "MAGDEBURG, GERMANIA-" răsuna în mintea mea fără oprire. Zâmbetul Lisei m-a liniștit totuși, e eroina mea în vremi ca astea.
———————————————————————
Lisa: "Chiar ai emoții? Nu te mai stresa, totul o să fie bine!" Mi-a zis cu un zâmbet dulce, ca de fiecare dată.
Eu/Ria: "Crezi?.. Nu știu ce să zic, nici nu o să fim în aceași clasă, cum o să mă descurc?" Am zis, emoțiile copleșindu-mă încă odată.
Lisa: "Trebuie să te maturizezi Ria, nu poți să fii mereu ca un bebeluș, învârtindu-se după fusta surorii mai mari. Vei fii bine."
A zis ferm, simțeam cum probabil deja îi făcusem capul calendar. Am tăcut după aceea, știind că are dreptate, eram prea copilăroasă și știam că în viață trebuie să te descurci singur. În timp ce eram prea ocupată luptându-mă cu propriile gânduri, am auzit cum taxi ul a venit și a oprit lângă noi la gară. Am intrat în taxi și am răsuflat ușor, sperând la o viață mai puțin mizerabilă.
———————————————————————
Taxi ul a pornit și eu și Lisa am fost captivate de frumusețea orașului. Și chiar eram puțin entuziasmată deoarece ne îndreptam către noul nostru apartament, era al unui prieten de familie care după ce a auzit de mutarea noastră a fost mai mult decât fericit să ne ajute, cu chirie, bineînțeles.