Lumi ascunse - Vanatoarea de suflete

Adevarul are pretul lui I

"Trei lucruri nu pot fi ascunse pentru mult timp: soarele, luna şi adevărul."

Există consecințe când minți și există consecințe când spui adevărul, dar consecințele adevărului sunt singurele care te eliberează

Cei trei nu intraseră bine în sat că în departare au zarit trei siluete ce le erau cunoscute.

La vederea acestora Lucian s-a uitat la Mihail și i-a spus alarmat:

-Nici-o vorbă! apoi, uitându-se la George a repetat

Amândoi au aprobat dând din cap și și-au continuat drumul.

Mama lui George, Violeta, o femeie la vreo 30 de ani, mică de înălțime, solidă, cu părul negru ca abanosul, împletit în coadă, cu fața ciocolatie fină ce acum era încruntată la văzul lui George, strigă la baieti:

-Ia spuneți, voi pe unde umblați?!

-Pe unde n-au voie! raspunde cu o voce nervoasă mama lui Lucian, Dolores, care era o femeie înaltă, slabuță și delicată, dar era și rapidă la mânie.
Avea culoarea pielii albă precum petalele florilor de colț, care îi evidenția părul negru, lung si mătăsos care se legăna în adierea vântului pe rochia albastră ce se lăsa până mai jos de genunchi.

-Că le-am zis de atâtea ori să nu iasă din sat singuri! continuă aceasta parcă mai furioasă.

-Sper că va-ți distrat în mica voastră expediție, pentru că am vorbit între noi și am decis să vă pedepsim două saptămani, în care nu aveți voie sa ieșiți la joacă, și trebuie să ne ajutați prin curte.

spune Ana, mama lui Mihail, o femeie, înaltă și subțire, cu un păr blond care lucea în lumina soarelui și care era împletit la spate într-o coadă lungă ce îi ajungea până la șold.

Femeia era îmbracată cel mai modest dintre cele trei, ba chiar pe ici colo avea hainele peticite.

Băieții știau ca nu au vreo șansă să schimbe decizia mamelor lor, așa că, acceptarea era singura opțiune.
Cei trei dau din cap și își fixează privirea în pământ.

-Luați-va adio și haideți spre casă, nu o să vă mai vedeți prea curând.
Vă lăsăm încă cinsprăzece minute, dacă nu sunteți acasă până atunci jar mâncați. Spuse Dolores, după care se îndreaptă spre casă împreună cu celelalte femei.
Băieții ramân tacuți până ce cele trei femei se îndepartează, la urma urmei, nu puteau risca să fie pedepsiți mai rău de atât.

-Două săptămâni! Nu pot sa cred că ne-au pedepsit!
Trebuia să găsim ceva,să le spunem ca nu am ieșit foarte mult din sat, nu aveau de unde să știe unde am fost! Spune Lucian supărat

-Și crezi că ar fi rezolvat ceva?
Probabil ca ne văzuseră deja când eram pe câmp, păreau destul de hotărâte, și-n plus când mai ne-au pedepsit atât de mult? răspunde Mihail privindu-l în ochi pe Lucian

-Și dacă e doar de fațadă și ne vor ierta acasă?
Îți spun, cel mai bine ar fi să le spunem că am stat pe lângă sat, oricum mai mult de atât nu au cum să ne pedepsească.
Doar nu or să ne pedepsească o lună, asta ar fi culmea, să ne ia toată vacanța..

-Nu știu ce să zic, ști că nu-mi place să mint.. răspunde Mihail îngândurat

-Dar nu minți, ai văzut harta României la geografie, nu?
Satul nostru dabia este un punct pe harta aia, deci, relativ am stat aproape de sat! răspunde Lucian cu un zâmbet pe fața în timp ce privirea îi fugea cand în ochiul drept, când în ochiul stâng a lui Mihail.