"Nu există putere mai mare ca iubirea unei mame sau fericire mai mare ca cea a unei mame care își vede copilul sănătos și fericit cum nu există durere mai mare ca cea a unei mame care își vede copilul murind sub ochii ei"
Aproape că adormise atunci când camera ce până atunci era învăluită de întuneric este inundată de o lumină slabă.
Încearcă să-și deschidă ochii fără vreo urmă de succes și printre ploapele întredeschise vede o siluetă de lumină în dreptul ușii și un sentiment de căldură și pace îl acaparează.
"-Nu-ți fie frică, adormi, adormi" aude o voce blândă în gând, pe care, dacă nu ar fi văzut acea siluetă luminoasă probabil că ar fi confundat-o cu propriile gânduri.
Încearcă să privească în lumină dar ochii ii se închid treptat iar după câteva secunde de luptă inutilă, inevitabilul se întâmplă și adoarme.
Erau același hambar, aceeași livadă, același topor și aceeași lumină a lunii.
Reia aceeași cărare spre inima livezii.
Dar de data asta ceva era diferit, aerul avea un gust ciudat, luna începuse să devină roșiatică iar trosniturile erau parcă mai zgomotoase ca niciodată.
Deși nu observase până atunci, pomii din livadă încep să elibereze prin crăpăturile scoarței un lichid vâscos de culoare roșie.
Mărșăluiește hotărât, iar pentru prima dată vede o ființă vie în acel loc, un corb alb care plana pe deasupra livezii care părea că-l privește înaintând.
Mihail îi mai aruncă câte o privire o dată la ceva timp, și era cu ochii asupra păsării când din vârful unui pom se aud zgomote și o bufnitură puternică se aude în spatele său.
Se întoarce hotărât dar rămâne blocat câteva secunde când observă figura parcă învăluită într-un nor de fum negru și gros.
Deși mai matur, demonul părea a avea chipul său, ochii îi sunt roșii, are o cicatrice subțire pe partea stângă a feței ce pornește din sprânceană și se termina pe mijlocul obrazului, corpul îi este format dintr-un nor de fum negru conturat de parcă ar fi un costum mulat perfect pe corpul acestuia, iar pe alocuri sunt mici explozii roșiatice ce se propagă prin corpul format din fum asemenea luminii fulgerelor dintr-o furtună.
La capatul mâinii drepte ii se conturează o gheară monstruasă iar din spate îi pleacă șase aripi, trei pe partea stângă, formate dintr-o lumină strălucitoare și trei pe partea dreaptă, întunecate din suprafața cărora iese un fum subțire, transparent.
Demonul se apropie încrezătoar, privindu-l în ochi, iar Mihail se năpustește cu toporul asupra sa, dar acesta parează lovitura.
-Ești slab! N..
Mihail încearcă să-l lovească din nou dar acesta parează din nou cu aceleași reflexe extrem de rapide.
-Am venit să te avertizez, nu-l asculta pe bătrân! Nu-i poți proteja pe toți! Nu merge pe această cărare!
-Nu mă sperii! răspunde Mihail încercând să lovească din nou fără vreo reușită, de data asta demonul prinzând toporul și aruncându-l pe jos
-Crezi că vreau să te sperii? Te-aș putea omorî aici și acum, fără ca măcar sa clipesc.
Te avertizez, nu merge pe această cărare, lasă lumea să se distrugă și reconstruiască după bunul plac!
în timpul acesta Mihail ia toporul de jos
-Mori! zbiară Mihail punânduși toată puterea în lovitura de topor, dar creatura îi prinde mâna fără probleme și în timp ce-l ține, îl privește în ochi spunând:
CITEȘTI
Lumi ascunse - Vanatoarea de suflete
FantasyCând lumile se întepătrund și întunericul te privește în suflet, ești suficient de abil să-i întorci privirea fără să îngheți? Asta va urma sa afle despre el un adolescent și prietenii lui cei mai apropiati, atunci când legendele înspăimântătoare...
