Living in a lie - FINALIZATĂ

7

Media: Lucy

Perspectiva Ares

Dupa ce am aflat cine este Lucy si de ce a venit, mi-am dat seama ca trebuie sa o apar pe Alia de ea, nu inteleg de ce până acum nu i-a facut rau, cred ca vrea sa astepte pana in ultimul moment, fapt ce o face super periculoasă, Alia nu e implicată in nimic, e o copilă inocentă ce nu merită sa ii fie pătată viața așa.
Problema e ca o luna intreaga tata si domnul Reyes, m-au trimis prin alte țări pentru a rezolva niste afaceri pentru mafie.
Cand am văzut-o dupa o lună era la fel de frumoasă, m-a enervat faptul ca si-a indreptat parul, m-am abtinut sa nu o articulez pentru ce razbunare vrea sa aiba față de asa zisă prietenă a ei.
A fost foarte curajoasă si a fost atat de rapidă incat abia am observat-o cand le-a lăsat pe cele doua pe jos. Asta ma face sa ma gandesc din nou la faptul ca ar putea face parte dintr-o mafie sau ceva.
Sângele a inceput sa ii curga excesiv de ii ajunsese pana in ochi, nu stiu de ce, dar ceva in mine s-a activat si am vrut sa am grija de ea, sa nu pateasca ceva, poate pentru ca seamana cu ea sau alt raspuns nu prea am.

M-a convins cu tot ce a zis in cameră, iar după ce am auzit ca este amnezică, am inceput sa ma gândesc la o posibilitate de a fi Beatrice, doar ca nu isi aminteste, caci cei ce au rapit-o au stiut cum sa o loveasca sa ii afecteze si sa ajunga la asta.
Am privit geaca ei ce avea o pată de sange pe ea, am spus ca asta e șansa mea, asa ca am bagat scuza cu sangele, desi nu am mințit. Aveam mii de emotii, nu stiu daca eram pregătit pentru raspunsul final, dar aveam nevoie de el!
Ii dau geaca usor jos si ii privesc partea din spate a umărului, steaua aceea deformata nici mare, dar nici mică, este acolo! 1...2...3....respir din ce in ce mai agitat.

Ea este Beatrice, iar eu voiam sa o elimin caci a vrut sa imi distruga verii, mii de emotii si impulsuri nervoase sau de șoc am in momentul acesta, ea ma privește confuză, ma abțin cat pot de mult sa nu o ating sau sa o sărut pur si simplu, asa ca plec cu geaca să o bag la spălat.
Nu imi vine sa cred ca traieste...TRĂIEȘTE! Si este aici, in casa mea, in patul meu! Incep sa zambesc ca prostul, trebuie sa ii sun pe tata si domnul Reyes mâine, acum ma ocup ca ea sa fie bine si sa aflu mai multe despre felul in care a trait si cine a luat-o, trebuie sa am răbdare, chiar dacă este greu.
Acum ca am aflat ca tatal ei este rus, o sa incerc sa investighez.
In timp ce Harry se ocupa de ea, eu incep sa imi amintesc de o perioadă nasoală.

"Ce vrei?" raspund nervos in timp ce plecăm eu si Mark spre ultimul oras din tot continentul, unde ar putea fi.
"Fiule, ca întotdeauna nepoliticos cu tatal tau, ce ti-am facut eu de faci asa?"
"Nu stiu, întrebați-o pe Beatrice! Aa, stați, nu este aici, pentru ca voi ati oprit căutările!"
"Ares nu mai insista, Beatrice este..."
"Nici sa nu te gândești sa continui" oftatul tatalui ei se aude pe fundal.
"Avem nevoie de tine, Ares, esti cel mai bun dintre cei tineri"
"Renunț, asta pentru ca ea nu e cu mine acum, pentru a fi fericiți"
"Nu ai voie sa renunți, asta este mostenirea voastră!"
"Exact, a noastră, nu a mea"
"Nu te mai încăpățâna, crezi ca nouă ne este ușor?"
"Poate, dar totuși eu nu am stat sa jelesc un mormânt gol, ci am preferat sa o caut, căci este undeva!" Închid nervos telefonul, m-am săturat!

A fost o perioadă in care nu mai puteam respira de dor si durere, nu stiu ce mi-a făcut, dar toată viata mea s-a învârtit in jurul ei.
Acum cand o vad atat de mare si frumoasă, gândindu-mă ca nu a crescut langa mine si poate a atins-o si alții, ma disperă, grav!

◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇

Perspectiva Lucy

Este deja târziu, am facut si duș.
Am rămas singura cu Ares, fapt ce ma face sa fiu destul de agitată. Am vorbit si despre relatia lui cu Lexi, am inteles de la el ca nu există nimic din tot ce a zis ea, ba chiar a râs cand a auzit.
Mai mi-a spus unde lucreaza si ca a terminat liceul tot unde sunt si eu. Iar acum e la facultatea de arhitectură, destul de grea, este la nivel egal cu medicina, poate chiar mai greu.
Intra ușor in timp ce eu privesc tavanul.
"Ce sti tu si nu stiu eu?" intrebarea mea ciudata, desi in acelasi timp logica, adevărată il face sa ofteze.
"Ceva ce e prea brusc sa iti spun, dar e de bine, daca ramai pe aproape va fi totul si mai bine"
Liniștea asta apăsătoare ma face sa înghit in sec, simt cum partea dreapta de langa mine se lasă odată cu greutatea corpului său, începe sa priveasca si el alaturi de mine un tavan gol, dar noi il umplem cu mii de gânduri si imagini.
"Ți s-a intamplat sa visezi oarecum cu ochii deschiși, mai bine spus sa iti apară spontan imagini in față, imagini ce nu au treabă cu viața pe care o sti tu?"
"Ce vrei sa spui?" pare interesat, asa ca așteaptă pana imi fac curaj din nou sa ma descarc.
"Cred ca am aproape un an de cand nu mai iau un tratament dat de tata, căci ma facea legumă! Iar de atunci imaginile acestea in care imi apar numai necunoscuti sunt involuntar apărute în capul meu, e ca și cum le-aș trăi, pentru că simt si fiecare emoție din acelea"
"Tatal tau te obliga sa le i-ei?" pare iritat de tot ce i-am spus, oare crede ca vorbesc cam mult.
"Da, nici acum nu a aflat ca nu le mai iau. Daca ar afla ori m-ar omorî in adevăratul sens al cuvantului, ori mi-l va lua pe Dylan, care oricum imi da vocale in fiecare zi si imi spune ca l-am părăsit." vocea mi se frange la final "Eu l-am primit acum cateva luni pe Mark pe pistă, l-am ajutat cu mașina, i-am reparat-o si l-am lăsat sa concureze pe răspunderea mea, mi-a furat șansa de a fi cu Axel, nu neapărat, nu il iubeam sau ceva, dar inainte de toate imi era prieten bun si m-a învățat tot ce stiu acum despre mașini, am stat acolo cu el si Bryan, fratele lui, am lucrat toți cot la cot. L-a omorât fără remușcări, iar eu l-am jelit in timp ce urca la ceruri. A avut noroc varul tău căci l-am urmărit pana ce a intrat in avion, atunci am tras cu pistolul până am consumat toate gloanțele de pe cartuș"
"Imi pare rau, pe bune vorbesc! Nici nu am stiut de Mark nimic până nu ne-a sunat panicat sa il luăm din Anglia, a avut noroc ca Abby, sor... o fata abia ce pleca cu avionul privat din Londra. Tu de unde ai pistolul? si nu mă minți, ma descurc sa citesc oamenii ca pe o carte deschisă"
"Tata"
"Faci parte din mafia rusească!" zambeste amar si se enervează. Nici nu mai trebuie sa răspund căci atunci cand il privesc in ochi își dă seama imediat de răspuns.
"Nu prea am facut rău multor oameni sa sti. Doar m-am bătut si am facut trafic"
"Cu cine te-ai bătut?" s-a ridicat in mâna stângă sprijinindu-se cu capul în ea.
"Auzi mi-ai pus cumva serul adevărului in apă?" de ce ii spun tot si nu imi poate tace gura.
"Nu schimba subiectul, te intreb ca să te pot apăra. Daca vi la majoratul lui Alia, s-ar putea sa te recunoasca cineva, mafia voastră este rivala tuturor" imi pune mâna pe obraz, iar mii de emoții si furnicături ma cuprind.
"Japonezii" înjură in barbă.
"O sa fie acolo câțiva, vei sta pe lângă mine orice ar fi atunci"
"Stai putin tu de unde sti atâtea, daca sti, înseamnă ca si tu faci parte dintr-o mafie. Cea Americană sigur, tata mi-a spus de voi inainte sa plec, cand a spus sa ma razbun pe Mark cum trebuie"
"E o reuniune de mafii acolo, crede-mă, Alia stie de asta, nu ii place, niciodata nu s-a implicat in nimic, a refuzat sa faca parte. Eu si parintii mei suntem spanioli, mafia noastra si a americanilor s-a unit printr-un armistițiu, copiii lor sa se căsătorească si sa o moștenească, eu sunt unul din acei copii" raman putin confuza, dar trebuie sa încing putin atmosfera.
"Nu imi spune ca al doilea este tot baiat si te vei căsători cu el" incep sa rad cand ii vad reactia.
"Esti cam hoață, nu crezi? ai cam prins vrăjeală de cand imi porți tricoul" incepe sa ma gâdile, iar eu nu mai pot sa respir.
"Ares......nu suport.....sa fiu....gâ....gâdilată" spun printre râsete. Il opresc prin al lovi in bazin, s-a speriat credea ca dau la bijuterii, asa că ma agăț cu picioarele de soldurile lui si ma imping cu toată forța in el pentru al arunca pe spate si mi-a ieșit, el fiind total șocat.
"Daca mai faci vreodată asta, s-ar putea sa nu mai fi virgină"
"De unde sti că sunt?" fața lui se schimbă, iar eu incep sa râd. Chiar credea...
"Eu domin!"
"Mai bine nu mai spune asta in viata ta, ca sa nu iti demonstrez contrariul" vorbele lui mi-au închis gura, imi asez capul pe pieptul lui si inchid ochii.
"Ma simt de parcă te-aș cunoaste de o viață" cuvintele imi ies involuntar pe gură "Chiar esti printre singurele persoane ce fac sa ma simt liniștită cu adevărat, nu stiu de ce, e ciudat totul, sunt atât de confuză"
"Te înțeleg, iar sentimentul sa sti ca este reciproc" incepe sa imi maseze scalpul cu degetele, făcându-ma sa ma las lejera pe el, deși ma simt incomod cu sutienul pe mine, daca nu il aveam muream de rușine si nu mai stăteam așa.
"Ți-ai indreptat tu repede părul.." bombane si ma face sa il privesc urât.
"De ce, nu imi sta bine sau cum?"
"Tie ti-ar sta bine si cheală, dar esti perfectă naturală, parul tău este superb" zâmbesc sincer si ma așez mai bine, adormind asa in maxim două minute, ador sa mi se facă asa, iar din cauza asta si datorită faptului ca ma simteam mult prea bine, am adormit. Maine s-ar putea sa am mii de întrebări despre cum naiba in nici cateva ore mi-a castigat încredere un băiat ca el.