Living in a lie - FINALIZATĂ

23

Media: Lucy si Julie

Ajungem acasă, șchiopătez până înăuntru, din bucatarie ies amicii mei, urmati de Abby si Ares, el venind primul sărutându-mă usor pe frunte, căci observa si ei bandajele de la spate si cap, purtând un tricou scurt pana sub sâni si pantaloni scurți. Cel mai probabil Abby a aflat de la părinți, iar ea i-a anunțat si pe ei.
Ma asez cu ajutorul lui pe canapea.
"Acum trebuie sa spui ce s-a întâmplat, scumpo!"
"Bryan" Julie isi ridica privirea imediat din pământ, iar ceilalți se încordează "Cand am ajuns acasă, ușa din spate era dărâmată pe jos si geamul de la ea spart. Am crezut ca a fost trimis sa ma răpească, asa ca l-am atacat, prima data m-a lovit in față, nu a vrut sa ne luptăm, dar l-am atacat din nou de frică si m-a trântit pe usa spartă. Așa am ajuns in halul acesta, el venise doar sa ma avertizeze cum sta treaba de fapt cu fratele meu. Ba chiar el a sunat la salvare si a stat cu mine până ce ambulanța m-a luat" Julie pare ca nu poate sa creadă, dar speranța din ochii ei ma face sa o privesc usor zâmbind. "Dylan, ei bine el nu vrea sa isi ia tratamentul, este in depresie, înseamnă ca Johnny nu stie nimic, am crezut ca a aflat si se răzbună prin el"
"Am sa il omor pe nenorocitul ala oricum" tata se răstește "Iar Bryan va fi pus la mii de torturi"
"Tata, Bryan a incercat sa ma ajute, eu am interpretat greșit"
"Dar l-a rapit pe Mark!" Alia sare nervoasă.
"Dar Mark i-a omorat fratele, iar el a vazut toată scena, tu nu ai fi reactionat la fel pentru el?" roscata ii ține piept, Alia se lasă in jos ganditoare.
"Eu o sa trebuiască sa merg sa imi cumpar o ușă nouă acum, deci ar trebui sa plec" Incerc sa ma ridic, dar sunt ținută jos de Ares.
"Nu pleci nicăieri, tu nu vei mai sta singură de acum, daca Bryan stie cum sa te găsească mereu, înseamna ca si Johny la fel"
"Are dreptate! De acum ori vei sta cu noi, ori cu Ares" tata ii dă dreptate si ia măsuri.
"Dar..."
"Nici un dar, scumpo, au dreptate, este periculos" mama își așează mâna peste a mea si ma privește îngrijorată "Uite ce ti-a făcut acum, puterea de bărbat va fi mereu mai mare decat a unei femei, nu te poti apăra singură"
"Va sta cu mine de acum, este in regulă" Ares îl privește mai mult pe tata.
"Voi trimite pe cineva sa iti ducă toate bagajele la el" iese cu telefonul la ureche.
"Lucy, ti-a spus ceva si de Mark?" Alia ma privește cu speranță.
"Imi pare rau, dar nu"
"Cum de te-a ajutat, nu inteleg?" Julie privește in gol încruntată.
"Ține la noi, Jul! Chiar dacă s-au întâmplat lucrurile acelea, ne iubește, doar are o perioadă in care s-a pierdut"

◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇◇

Dima o sărută pe Alia de față cu Ares care priveste stanjenit in altă parte, dându-si ochii peste cap.
Am venit acasa la noi cu amicii, mai este încă un prieten de-al lui pe care il tin minte doar de acum 5 ani, cand mai ieseam cu toții.
"V-ati gândit la ce facultate dați?" London, tip blond care este bun prieten cu iubitul meu de la grădiniță ne zambeste prietenește.
"Eu si Lucy la medicină!" Alia zâmbește si soarbe din sucul ei.
"Eu voi da la actorie, ma descurc prea bine!" Julie ne spune si incepe sa mimeze o față de depresivă ce a plâns mult, dintr-o
data incepand sa râdă, la fel si eu, căci a fost o intamplare asa in a 9 a cand a scapat de la liceu.
Bat palma cu ea "Sireata ca acum 3 ani" ea imi face cu ochiul.
"Iubito, a ajuns Harry ca sa iti schimbe bandajul" inchide telefonul si ma ajută sa ma ridic.

"Este a doua oara cand te bandajez la cap, macar sunt zone diferite!" pare îngrozit "Sa inteleg...capul este arma de bază" izbucnesc in râs cu el, in timp ce Ares ne ucide din priviri.
"Nu va mai fi!" tonul posesiv pe care il are mă face să îmi dau ochii peste cap.
"Lucy, o sa iau masina la garaj, tu nu poti veni, deci o repar eu" Dima imi spune din tocul ușii.
"Dima, te rog..."
"Nici sa nu te aud, tu fă-te bine si ai grija de corpul tău" Ares ii zâmbește apreciativ in timp ce eu imi dau din nou ochii peste cap.

"Te iubesc mult!" Imi spune dupa ce a intrat in cameră, a fost sa il conducă pe Harry.
"Si eu te iubesc mult"
"Nu stiu ce m-as face daca ai păți ceva, oricum abia suport sa ma uit acum la cat de rănită esti si regret ca nu am fost acolo sa te apăr" se așează langa mine si ma trage in brate la el, atingându-ma usor, de parca as fi de porțelan.