Între atracție și ură

61.

Alejandra privea ușa biroului cu nerăbdare, așteptând ca noul client să plece pentru a putea intra. Nu știa de ce prezența ei aici era o urgență și asta o îngrijora.
Dar teama ei nu a durat mult pentru că ușa se deschide dintr-odată, pe ea pășind doi bărbați în costum. Aceștia au dat mâna și și-au promis o revedere curând.
Odată ce clientul a plecat, toată atenția lui Federico s-a îndreptat spre regina inimii lui. Era atât de frumoasă încât știa că ar fi putut cuceri orice bărbat!
-Intră, Ale, trebuie să vorbim!
Nu voia să fie dur cu ea, nu avea niciun drept, în timpul în care a lucrat pentru Hugo aceștia erau despărțiți. Dar îl durea pe tânăr faptul că i-a ascuns cearta dintre ea și fratele lui vitreg.
Alejandra spera să nu fie nevoită să asculte vreun monolog de despărțire sau să primească o veste rea. Habar nu avea că Federico a aflat de confruntarea ei cu Hugo Montoya.
-Ai știut că cel care a dat foc hambarului a fost Hugo. Ai știut că el a fost complicele mamei mele în furtul colierului.
-Chiar tu mi-ai împărtășit aceste informații! Ai pierderi de memorie, dragule?
Alejandra începea să creadă că Federico este îngrijorat de viitoarea mișcare a lui Hugo. Voia să îl înveselească și să îi aline suferința. Dar se înșela și de data asta!
A vrut să ocolească biroul pentru a-l îmbrățișa dar bărbatul a pus o mână între ei pentru a o opri. Și el voia să o îmbrățișeze dar avea nevoie de răspunsuri.
-Atunci de ce nu mi-ai spus că ai fost angajată de acel psihopat? Cum ai putut să îmi ascunzi acest lucru?
A fost doar pentru o secundă, dar Alejandra a tremurat. Nu se aștepta ca acesta să fie motivul chemării aici. Și nu știa ce scuze ar fi putut inventa pentru minciuna ei.
-Eu..nu am vrut să pun paie pe foc! Aș fi alimentat îngrijorarea ta. Dar nu știam pe atunci că acel bărbat este periculos!
Evident că nu știa! Dacă ar fi știut, ar fi evitat să fie rănită.
Din ziua în care i-a cerut să îl sărute, fata rămăsese cu semne pe gât și braț. Ba chiar își pierduse câteva fire de păr. Cu siguranță nu ar fi lucrat pentru Hugo dacă știa care erau intențiile lui.
-Văzusem că îți dădea târcoale dar nu știam cum să îți spun să stai departe de el. Nu aveam nicio dovadă! Dar nu am crezut că va merge atât de departe încât să te angajeze pentru moșia lui.
Dar Federico voia să ajungă la punctul culminant al acestei discuții. Pentru că încă clocotea de furie.
De când a aflat că Alejandra a fost rănită, se simte ca o apă în fierbere la 100 de grade Celsius.
-M-ai mințit pentru că nu voiai să mă îngrijorez? Știi ce cred, Ale? Nu mi-ai spus pentru că s-a întâmplat ceva ce știi că m-ar transforma într-un criminal!
Când se uita la el, Alejandra vedea adevărul în ochii lui. Reușea să citească faptul că el știe totul. Știe ce s-a întâmplat între ei și îi pune întrebările doar ca să o testeze.
-De unde ai aflat? Ai dreptate, am vrut să evit o nenorocire! Nu vreau să pățești ceva!
Deși mai devreme a oprit apropierea dintre ei, acum Federico este cel care s-a apropiat de Alejandra. Și a început să îi mângâie obrazul.
-Eu să pățesc ceva? Singura din poveste care a suferit ești tu!
Aici avea dreptate. I-a fost înscenat un furt și a fost maltratată de un maniac. Dar rănind-o pe ea, l-au rănit și pe el indirect. Pentru că inimile lor sunt legate.
-Nu o să te mint, mi-a fost frică în acea zi pentru siguranța mea! Avea o privire cu adevărat nebună, n-am crezut că voi scăpa teafără. Dar nu am vrut să îi fac pe plac sub nicio formă! Aș fi refuzat chiar dacă mă amenința cu moartea!
Federico se bucura că îi povestește ce s-a întâmplat. Dar nu era pregătit să audă acea poveste tocmai din gura ei. A fetei pe care vrea să o protejeze și nu a reușit.
-Ce ți-a spus acel nenorocit? Ar fi trebuit să îi faci jocul, siguranța ta este prioritară, scumpo!
Obrazul nu i-a fost niciodată atât de mult mângâiat. Alejandra se topea sub acea atingere. O făcea să nu simtă tot ce a simțit în acea zi.
-Voia să îl sărut! Un fotograf era acolo, pregătit să facă o poză. Poza ar fi ajuns la tine. Nu aș fi putut sub nicio formă să îți fac asta!
Normal că asta voia. Să îl vadă plângând după femeia pe care nu a putut s-o păstreze. Să îi arate că el are ce Federico a pierdut. Dar nici de data asta nu a reușit să câștige!
-Ești o femeie minunată, Alejandra Fuentes! Prea minunată pentru un păcătos ca mine!
A îmbrățișat-o puternic vrând să nu îi mai dea drumul niciodată. Iar în acea îmbrățișare scutul Alejandrei a căzut. Iar lacrimile au început să îi curgă pe chip.
-Nu vedeam nicio cale de scăpare! Devenise agresiv și m-am simțit încolțită! Nu știu cum am avut puterea să îl lovesc și să fug mâncând pământul!
-Liniștește-te, iubito, îmi frângi inima! Ziua în care Hugo Montoya va dispărea din viețile noastre este mâine. Și abia aștept să îl văd sub o grămadă de noroi!
De când a aflat că a vrut să îi facă rău folosindu-se de Alejandra, Federico a știut că nu mai poate amâna. I-a făcut rău de fiecare dată când a avut ocazia în timp ce el a fost îngăduitor. Acum este timpul să pună capăt războiului.
-Dar cum ai aflat? El ți-a spus ca să te rănească?
-Nu, fotograful m-a căutat și mi-a povestit ce s-a întâmplat. Era îngrijorat pentru siguranța noastră!
-Oh, înțeleg!
Frumoasa creață se uita la pantofii scumpi ai lui Federico fiind pierdută în gânduri. Voia să întrebe ce a plănuit Federico dar nu credea că este necesar să facă asta. Hugo ar fi meritat tot răul din lume!
-Iubito, nu îți face griji! Totul va fi bine! Nimeni nu se atinge de ce aparține lui Federico Almonte și va rămâne fericit!
Îi ridică chipul pentru a se uita în ochii ei fascinanți în timp ce îi dezmiardă din nou obrazul. Voia să o sărute și să facă dragoste cu ea pe acel birou.
-Nimeni nu se atinge de femeia mea!
Și cu acea replică, cei doi în sfârșit s-au sărutat respectând și a doua parte a visului. Să îi domine trupul chiar pe acel birou.