60.

2K 88 9
                                    

Federico tocmai își lua la revedere de la unul din clienții lui care a dorit scoaterea unei sume mari de bani din contul său. Și în timp ce un client pleacă, unul nou este pe cale să vină.
În câteva minute, Federico se întâlnește cu un bărbat care dorește să își deschidă un cont la banca sa. Prestigiul afacerii sale crește în fiecare zi iar asta nu poate decât să îl satisfacă.
Este întrerupt din gânduri de un bătut în ușă iar chipul secretarei se ivește.
-Mă scuzați că vă deranjez, domnule Almonte, un fotograf pe nume Pedro dorește să vă vadă neapărat!
-Un fotograf?
Federico se uita la ceasul de la mână observând că mai are 8 minute până la sosirea noului client. Timpul îi permite să audă ce are de spus acel bărbat.
-Lasă-l să intre! Sper că nu va fi o pierdere de timp această vizită!
Secretara îi face loc fotografului să intre și închide ușa în urma ei. Tânărul Almonte îl analiza pe cel din fața lui constatând că nu l-a văzut niciodată.
Ce ar putea să îi spună un necunoscut?
-Știu că timpul dumneavoastră este prețios, domnule Almonte, dar nu mai pot dormi liniștit, trebuia să vă avertizez!
Federico s-a așezat mai bine în scaun și i-a făcut semn și bărbatului să se așeze dar a refuzat. Se observa cu ochiul liber că este tensionat. Dar de ce?
-Să mă avertizezi? Rețin fiecare chip care îmi apare în cale, noi doi nu ne-am întâlnit niciodată!
-Așa este! Dar sunt cea mai sigură sursă atunci când îți spun că cineva îți vrea răul și este obsedat de distrugerea ta!
Cu siguranță atenția directorului băncii tocmai a fost atrasă pentru că s-a ridicat de pe scaun fiind la același nivel cu Pedro.
-Despre ce naiba vorbești?
-Am fost angajat de Hugo Montoya pentru a face o poză care ți-ar fi provocat mult rău. Nu știam asta atunci, poza trebuia să reprezinte un sărut, dar lucrurile au degenerat! Îmi este frică pentru viața mea, a fetei pe care am văzut-o și totodată pentru a ta!
Federico îi urmărea atent cuvintele dar nu ținea pasul cu acele informații. Hugo. Un sărut. O fată. O amenințare. Un plan.
-Eu nu am nicio legătură cu aventurile acelui nemernic! Încerci să mă faci să cred că vrei să mă ajuți ca să te răsplătesc?
-Nu mă interesează recompensa ta! Ce am văzut în acea zi m-a speriat și vreau doar să nu fiu părtaș dacă cineva va fi rănit. Acel bărbat este nebun și am considerat că trebuie să fii avertizat!
Federico știa cel mai bine cât de diabolic este Hugo, nimic nu îl mai surprindea. Dar se gândea că s-a întâmplat ceva grav dacă a fost nevoie ca acest fotograf să vină și să îl avertizeze.
-Ai pomenit o femeie..ea ce legătură are? De ce m-ar interesa cu cine se sărută acel diavol?
-Cel mai probabil o cunoști! Poza trebuia să ajungă la tine, Hugo era sigur că te-ar fi rănit. Din ce știu fata lucra la moșia lui, era veterinarul calului său!
Dintr-odată trupul i s-a încordat și marele Federico Almonte părea în stare să distrugă orașe întregi. Un gând i-a fugit prin minte dar spera din tot sufletul să nu fie adevărat.
-Cum arăta? Cum arăta acea femeie?
-Era slabă, i-am remarcat părul creț! L-am auzit o dată pe Hugo rostindu-i numele, era ceva cu A...
-Alejandra! Alejandra era numele ei!
-Ah, așa e, mi-am amintit! Cum ți-ai dat seama?
Era simplu să o recunoască pe femeia care l-a cucerit dintr-o simplă descriere. Dar acum simțea că ar putea da foc lumii. Ar putea să omoare pe cineva numai pentru a o apăra pe ea.
-Cum ai putut să lucrezi pentru el? Unde ți-a fost capul, iubito?
De unul singur Federico vorbea, începând să facă pași prin birou. În acest mod trebuie să plătească? Să i se spună în față că femeia de care s-a îndrăgostit a stat în preajma nenorocitului său frate vitreg?
Dar într-o secundă Federico și-a adus aminte că bărbatul a spus ceva dur. A spus ceva ce el nu înțelegea atunci.
-Mai devreme ai spus că lucrurile au degenerat. La ce te referi?
-Păi..sărutul nu a avut loc. În schimb cei doi au dus o luptă, la propriu, în hambar. Am văzut cum a rănit-o pe fată, m-am speriat și mi-am dat seama că omul nu are toate țiglele pe casă!
-A rănit-o? Despre ce dracului vorbești? S-a luptat cu Hugo?
-Poate nu am folosit cuvântul potrivit dar părea să o agreseze pe domnișoară. A luat-o de păr și..a bruscat-o. Nu știu, nu îmi aduc clar aminte, îmi pare rău!
S-a teleportat în fața fotografului apucând de cămașa lui. Nu știa pe cine să fie mai furios. Pe Hugo care a întrecut măsura, pe Alejandra că s-a aruncat în vizuina lui sau pe cel din fața sa că e atât de slab.
-Și în timp ce o femeie era încolțită de cineva mai puternic decât ea tu stăteai să privești? DE CE NU AI AJUTAT-O?
-Eu..nu știu! S-au petrecut toate în câteva minute! Dar fata a scăpat de una singură, l-a lovit pe Hugo și a fugit din hambar ca o tornadă!
Federico l-a împins pe Pedro, simțind cum va exploda. Va pierde orice control și nu știe cât de departe va merge furia pe care o are.
Femeia care i-a topit inima de gheață a fost în pericol iar el nu a fost acolo să o protejeze. Cum îl va distruge pe Hugo? Cum îl va răni înapoi?
-Probabil acel bărbat va concepe alt plan. Fiți atent, acesta a fost scopul venirii mele aici!
S-a întors cu privirea către fotograf în timp ce palma lui strângea marginea biroului. Strângea, strângea și strângea.
-Cel care trebuie să fie atent este acel gunoi! Va suferi de două ori mai mult!
Va plăti pentru încolțirea Alejandrei. Va plăti pentru că s-a aliat cu mama lui. Va plăti pentru arderea hambarului. Va plăti pentru tot!
Pedro a plecat, lăsând capul în jos în fața lui Federico, și cum a fost singur, a luat telefonul de pe birou și și-a sunat secretara.
-Trimite șoferul la moșie să o ia pe Alejandra! Totodată sun-o pe aceasta pentru a se pregăti! O vreau în biroul meu acum!
Nu putea să plece, deși asta își dorea, pentru că în două minute noul client va sosi. Dar instinctul de a distruge tot este greu de controlat.
Dărâmă actele, aruncă scaunul, rupe perdeaua.
Federico se descarcă scoțând fiara din el și dorind moartea acelui maniac.

Între atracție și urăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum