Între atracție și ură

25.

    Ziua de naștere a lui Octavio era peste două zile iar el habar nu avea de petrecerea surpriză pe care fiul lui o pregătea pentru el. Petrecere care se va ține la unul dintre cele mai mari restaurante din San Antonio.
    Invitațiile au fost trimise iar Federico și-a luat rolul de organizator în serios așteptând cu nerăbdare să vadă reacția tatălui său. Dar datoria îl cheamă, și când cele două picioare fără imperfecțiuni pășesc în restaurant, acesta a știut că lasă restul pe mâini bune.
    Marisol purta pentru prima oară un costum știind că are nevoie de haine lejere pentru sarcina care i-a fost înmânată.
-Mă ajuți deși când te-am sunat credeam că o să mă refuzi. Ai un suflet nobil, Marisol Acosta!
    O femeie are gusturi estetice mai bune decât un bărbat iar Federico știa asta. Doar că nu se aștepta să fie ajutat de cea căreia i-a frânt inima.
-Tatăl tău a fost mereu amabil cu mine, nu te ajut fiindcă tu ai făcut această rugăminte!
    A tăiat cu vocea indiferentă și cuvintele reci dar cine o putea condamna? A crezut în căsătoria lor mult timp, târziu având Federico curajul să spună ceea ce simte.
-Nu e nevoie să mă împungi, nu m-am gândit nicio secundă că faci asta pentru mine!
    Din acea seară, când a fost sincer, Marisol nu i-a mai vorbit iar ochii ei de atunci erau plini de dezamăgire. Nu va forța lucrurile cerând iertarea ei.
    Cruz trecând pe acolo fiind chemat pentru a ajuta, a fost strigat de Federico și când a recunoscut-o pe femeia de lângă el, a zâmbit involuntar. I-a plăcut să stea în preajma ei în acea seară!
-Cruz va fi ajutorul tău, cere-i orice ai nevoie și bazează-te pe el!
    Marisol a început să zâmbească onest de când bărbatul li s-a alăturat și spera să îl găsească aici. De când a vorbit pentru prima oară cu el, nu a mai reușit să își șteargă chipul lui din minte.
-Mă bucur să lucrez cu tine, Cruz! Sunt sigură că o să facem o treabă minunată!
    Pentru a-i răspunde la cuvintele amabile, Cruz i-a luat mâna și i-a sărutat-o chiar acolo, în fața șefului lui.
Marisol era o doamnă din societatea înaltă, trebuia tratată ca o prințesă. Sau cel puțin așa gândea bărbatul brunet.
-Cum se mai simte tatăl tău? Crezi că..se va întâmpla o minune și va scăpa?
    Humberto Acosta, tatăl lui Marisol, a fost diagnosticat cu cancer acum câteva luni. Starea lui a început să se degradeze iar tratamentul nu pare să îl ajute. Dar frica de a-l pierde și durerea pe care o simte fata este ascunsă de ea fiind învățată să fie o femeie puternică.
-Nu sunt vești bune, iar partea tristă este că vrea să grăbească nunta. Spunea că are nevoie de un bărbat inteligent care să îi ducă averea mai departe. Ce-i drept, nu m-aș putea descurca cu toate de una singură!
    Federico a înghițit în sec la răspunsul fetei știind că se apropie momentul adevărului. Le va spune tuturor că nu el va fi viitorul soț al lui Marisol.
Dar nu voia să îl rănească pe bărbatul a cărui viață atârnă pe un fir de ață.
-Te-ai albit la față, nu te îngrijora, nu vei fi obligat să mă iei de soție! Dacă nu voi găsi un alt bărbat cât de curând, voi conduce singură afacerea familiei.
    Marisol era obosită, nu mai putea să viseze la fericire alături de un bărbat, tot ce voia era să îi îndeplinească dorința tatălui ei înainte să moară.
Și-a scos un șervețel din geantă și și-a șters ochii pentru a nu începe să plângă ca o fetiță. Dar ambii bărbați au observat că era distrusă.
-Îmi pare rău, blondo, îmi pare rău că nu te pot ajuta! Dar dacă e vorba de orice altceva..nu evita să mă contactezi!
    A strâns-o de umeri încercând să o elibereze de supărare dar era de neclintit. Pentru ea, trezitul în fiecare zi era un chin de care nu putea scăpa.
-Îmi dați voie să îmi dau cu părerea? Deși probabil o s-o fac chiar dacă veți refuza!
    Și Cruz a reușit să facă ce nimeni nici măcar nu încercase. A făcut-o să râdă amintindu-și că se află aici pentru a organiza o petrecere.
    I-a oferit permisiunea lui Cruz întrebându-se de ce se simte ciudat în preajma lui.
-E crunt că domnul Humberto este bolnav, dar nu vă sacrificați fericirea, domnișoară Acosta! Ar trebui să așteptați să vă îndrăgostiți și după aceea să vă puneți un inel pe deget!
    Acesta a fost visul ei înainte de a afla că cel predestinat de fapt nu îi era predestinat. Și când a primit vestea că tatăl ei nu mai are mult de trăit, nu i-a mai păsat de restul.
-Am fost îndrăgostită, nu s-a încheiat prea bine pentru mine! Chiar crezi că voi întâlni un bărbat care să îmi facă inima să danseze când îl văd?
    Cruz nu a fost niciodată îndrăgostit. Își petrecea serile cu femei pentru a se distra dar fiind absorbit de muncă, a uitat să își lase inima să simtă. Dar niciodată nu a crezut că este ghinionist și că nu va putea fi fericit. Și-a spus mereu că trebuie doar să aștepte.
-Bineînțeles, domnul Federico v-a renegat sentimentele, dar va apărea un bărbat care nu o să o facă. Tatăl dumneavoastră ar fi mult mai fericit să vă lase pe mâini bune!
    Ceea ce Cruz spunea îi bucura sufletul, era frumos să crezi că vei fi fericit, dar speranțele ei se spulberase. Și nici nu știa cât timp îi mai rămase să îi îndeplinească ultima dorință a tatălui ei.
-Cruz, ești înțelept, dar pentru cei ca mine, care au un nume important, nu mereu iubirea le bate la ușă! Obligațiile noastre sunt mai presus de fericirea noastră!
    Bărbatul cântărea cuvintele fetei uitându-se într-un punct fix, și anume o floare de pe una dintre mese. Se gândea ce i-ar putea spune văzând că nu este încrezătoare nici măcar puțin.
    A luat floarea din ghiveci, de culoare roșie, și a întins-o către cea care se uita la el incitant.
A văzut multe femei de-a lungul vieții dar niciuna ca Marisol Acosta.
-Înaintea banilor, sunteți om, sunteți femeie. Nimic pe lume nu ar trebui să valoreze mai mult decât propria fericire! Nu vreau să fiu nepoliticos, dar v-ați uitat vreodată în oglindă? Știți ce fel de femeie sunteți?
    Marisol se uita nedumerită la floare, apoi la Cruz, găsind un răspuns la întrebarea lui. Nu credea că e nepoliticos, i-a apreciat mereu sinceritatea asemănătoare cu a medicului veterinar de la ferma Almonte.
-Evident, nu sunt un copil, știu foarte bine cine sunt!
    I-a aruncat un zâmbet scurt păstrând o oarecare distanță față de cea pentru care lucrează.
Uneori și-ar dori să întreacă câteva limite cu Marisol, dar subconștientul îi reamintește mereu că e doar un angajat. Face greșeli multe atunci când vine vorba de fata blondă.
-Atunci de ce spuneți că o femeie atât de frumoasă și valoroasă ca dumneavoastră nu ar putea găsi un bărbat minunat?
    A acceptat floarea lui, dându-și seama că trandafirul roșu era pentru ea, și a mirosit-o chiar în fața lui vrăjită de tot ceea ce se întâmplă. Cruz reușise să o readucă la viață!
    Și deși spusese mai devreme că inima ei nu va mai dansa în preajma vreunui bărbat, inima ei dansa chiar acum în cei mai explozivi pași de dans.