Pov.Adam
Mă trezesc și mă uit la ceas. Este ora 12, aseară m-am uitat la seriale, cu Aiden, până la ora 2. De o lună, programul meu de somn este complet dat peste cap. În ultima perioadă, îmi vine să plâng din orice. Mă culc pe la ora 4 și, a doua zi, mă trezesc târziu. Sunt singur în cameră, dar aud două voci de jos, cel mai probabil sunt Aiden și Annie, și pregătesc prânzul. Mă dau jos din pat, mă duc la baie, îmi fac nevoile, îmi fac rutina, mă schimb într-un trening negru, îmi trec mâinile de câteva ori prin păr și cobor în bucătărie.
-Neața!
-Hei,cum ai dormit?
-Bine.Voi ce faceți?
-Bine, voiam să mâncăm, iar, apoi, să îl sunăm pe Damian și să îl invităm la noi, la un film, în seara asta.
În momentul în care aud că vor să îl cheme pe Damian, am senzația că îmi cade cerul în cap. Nu se poate sa se întâmple asta. Ce să fac? Nu pot să dau ochii cu el! Gata, știu!
-Puteți să stați voi doi cu el, eu vreau să merg diseară în club!
-Ba nu, Adam!O să rămâi acasă in seara asta!
După asta plec nervos, intru în dormitor și încep să urlu cât mă țin plămânii!
Pov.Aiden
Annie își ia mâncarea și iese pe terasă, la cateva secunde după asta il aud pe Adam cum urlă in camera lui, imi pare rau de el, dar nu am ce sa-i fac. Il inteleg ca nu ii este usor, dar trebuie sa vorbeasca cu el. Sper sa se impace! Dar până atunci trebuie să mă duc să îl liniștesc până nu o să rămână fără voce. Las mâncarea pe masă si mă duc in dormitor. Când intru, îl văd pe jos in genunchi si cu fata îngropată in palme plângând. Mie atât de milă de el.
-Adam, te rog vorbeste cu mine!
În loc de un răspuns se cuibărește în brațele mele și izbucnește și mai rău în plâns.
-Aiden, nu știu ce o să fac când o să îl văd, nu știu cum să reacționez?
-Înțeleg, Adam, dar îți promit că o să fiu lângă tine. Nu o să plec nicăieri.
-Promiți că o să rămâi mereu lângă mine?
-Promit că așa o să fac.
-Bine.
După asta eu și Adam coborâm să mâncăm, după ce terminăm, mergem împreună la magazin pentru a cumpăra gustări și sucuri pentru diseară. Când ajungem înapoi acasă, aranjăm cumpărăturile în bucătărie, iar apoi ne ducem în sufragerie. Adam își pornește un joc pe televizor, iar eu îmi iau o carte să o citesc.
-Așa, deci mă bucur că sunteți amândoi aici.Sunteți atenți la mine?
-Da, suntem, spunem noi la unison!
-Bine. De dimineață l-am sunat pe Aiden și o să vină la ora 18, mai avem 4 ore. Mă duc să scriu la ceva pentru liceu și la ora 17:20, vin să pregătim tot. OK?
-Da, spunem noi, din nou,la unison.
Gândurile lui Adam, mai sunt decât patru ore până urmează să vină Aiden. Mintea mea este în ceață totală. Îl privesc pe Aiden care este atât de concentrat pe cartea lui. Mă holbez la el câteva secunde până mă strigă.
-Adam!
-Da.
-Ești ok?
-Da, de ce să nu fiu?
-Adam,spune-mi ce te macină!
-Bine, dar să nu spui că exagerez! Te rog!
-Liniștește și spune-mi!Îți promit că o să fiu lângă tine orice ar fi.
-Bine. Sunt îndrăgostit de Aiden. Nu voiam să vină deoarece îmi este frică de Aiden. Îmi este frică de cum o să fie când va trebui să dau cu ochii de el. În afară de asta, mai este și altceva.Când nu este prin preajmă mă gândesc că am trecut peste ce s-a întâmplat, că s-a terminat, dar când îl văd mă pierd și vreau să fiu lângă el. Nu vreau să îl văd pentru că știu cum sunt în preajma lui,dar când nu este lângă mine îmi este dor de el. Sunt vraiște cu capul.
-Ba nu, nu ești, te înțeleg și te rog să te liniștești! Nu ai de ce să îți faci griji, deoarece totul va merge perfect.
