Prolog

243 30 11
                                    

  


   În timp ce îmi las genunchiul să atingă cimentul rece din subsol, pentru a fi la același nivel cu el, îmi dau seama că, în ciuda torturii pe care i-am aplicat-o, acest om rezistă cu o forță și o hotărâre care începe să mă  impresioneaze. I-am smuls unghiile, i-am ars pielea cu fier încins, dar acest om a trăit în lumea mea, a supraviețuit în ea. Mă așteptam să fie la același nivel cu mine, și nu m-a dezamăgit.

     — Știu că ai o slăbiciune, și o voi găsi, în cele din urmă. Până la final o să te fac să vorbești.

     — Chiar este, această femeie, atât de importantă pentru tine, Death?

     Importantă pentru mine? Îmi șterg mâna pătată de sânge de cămașa lui și dintr-un acces de adrenalină îl trag de guler înspre mine, în timp ce mâinile lui sunt încă prinse strâns de perete.      Privindu-l fix în ochi, îmi reprim furia care fierbe în mine, încercând să-mi păstrez compoziția. În ciuda încercărilor mele, tremurul mâinilor traduce o stare de mânie pe care abia o pot controla.   Îmi concentrez toată energia într-o singură idee: să-l fac să simt aceeași senzație de turbare pe care o simt eu acum.

     — Nu ai niciun drept să vorbești despre ea! Tu și demonii tăi nu sunteți decât niște umbre în comparație cu lumina ei!

     Sunetul râsului său, scăzut și stins, străbate fiecare fibră a corpului meu, pătrunzând adânc în mine, semănând sămânța fricii.

     —  Dacă lumina ei este atât de puternică, de ce tremuri când umbrele demonilor mei îi ating tălpile?





     —  Dacă lumina ei este atât de puternică, de ce tremuri când umbrele demonilor mei îi ating tălpile?

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
DEATH: NOPȚILE ASASINULUIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum