LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1

Capitolul 40

- Acum putem să mergem la Vizuină? E abia ora zece, îi spun tatei după micul dejun.

- Luați și copiii cu voi.

- Tată!!

- Ce-i? Credeai că te las singură? Îl iei pe Markus cu tine, domnișoară!

- De ce eu? protestează fratele meu jignit. Nu vreau să merg. Tot timpul se hlizesc unul la altul și e grețos!

- Adevărat! confirmă Jasper cu hotărâre. Nu vrem să mergem cu porumbeii.

- Vin eu cu voi! spune Elise miloasă. Îmi termin laptele și vin cu voi.

Aldrich zâmbește strâmb.

- Mulțumesc, Elise. Ești un înger...

- Știu.

Doamna DeSilva apare în bucătărie abia după micul dejun, oftând la fiecare pas.

- Bună dimineața.

- Dimineață era când ne-am trezit noi! o informează tata. Dar văd că stăpâna casei are alt program.

- Ce vrei de la mine, Scott? Mă aștept să nasc în fiecare zi...

- Nu-i vina mea că nu vă puteți opri din făcut copii.

Îl aud pe Khalid DeSilva râzând de undeva din bucătărie, în timp ce umblă cu niște cești.

- Nu-i nevoie să fii gelos, Scott! Asta este, tu ai fost în stare doar de doi...

- Ia nu vă mai dați în spectacol! intervine regele Jackson, ieșind din bucătărie cu două cești aburinde. Voi sunteți apă de ploaie pe lângă mine. Poftim, Zara! Soțul tău îți transmite această cafea proaspătă.

- Mulțumesc!

- Am terminat! anunță Elise stergându-și mustățile de lapte. Mergem?

Aldrich desprinde paltoanele noastre din cuier, în timp ce doamna DeSilva o trimite pe cea mică să-și ia o pălărie.

Ieșim toți trei afară în aerul rece și proaspăt al primăverii.

Luna martie e încă răcoroasă în Valea Arinilor, dar deja se văd copacii înverzind și miroase a iarbă proaspătă, ceea ce-mi dă o stare de bine. Am îndurat mult prea multă iarnă în Kazdin.

- Poți să mă duci în spate? întreabă Elise după cinci pași. Mă dor picioarele...

El o ridică pe umeri zâmbind.

- Să te ții bine, da?

Mă uit la ei și simt că mi se răspândește o căldură plăcută prin tot pântecul. Aldrich e atât de... atât de... patern. Instinctul lui de a-i proteja pe ceilalți l-ar face un tată superb.

Nici nu mă pot gândi la asta fără să simt că roșesc. Îmi doresc atât de mult să mă căsătoresc odată cu el și să...

- Poppy!

Se apleacă brusc spre mine, adulmecându-mi scobitura gâtului.

- La ce te gândești?

Tresar rușinată și mă îndrept repede.

- Poftim? La... nimic.

- Hormonii tăi secretă tot felul de chestii.

- Cee?

Nu pot să-mi dau seama dacă asta e scârbos sau doar foarte îngrijorător.

- Îți simt mirosul, Poppy. Te gândești la ceva plăcut și intens.