LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1

Capitolul 11

- Vă reamintesc că mai sunt patru zile până la încheierea Stagiului Doi, și treaba nu pare să meargă prea bine pentru unii. Aveți șanse mari să rămâneți blocați aici.

Mulțumim de încurajare, Ildris.

- Ca să nu mai lungim vorba, poftiți în țarc. Abberney!

Abby se mișcă lângă mine agitată.

- De ce începem tocmai cu mine?

- Doamnele primele! o lămurește Lacoste rânjind.

- Pentru că ești cu litera A! o informează Ildris sec. Executarea!

- În regulă. Dați-mi un minut, domnule Instructor!

- Hai, Abby! o încurajează Boggins. Te descurci tu!

- Nu mi-e frică de lupi, murmură Abby lângă mine. Nu mi-e frică. Nu mi-e frică, nu mi-e frică.

- Ai o mantră drăguță, Abberney! spune Zanizzi răutăcios. Păcat că nu funcționează.

- Tăceți din gură! Lăsați fata să se pregătească, intervine Ildris serios.

- Sunt gata, domnule Instructor.

Înghite în sec, pornind cu pași mari spre ușa țarcului.

Ildris își încarcă arma preventiv, aplecându-se peste gardul împletit ca să-i urmărească traseul.

Mă mut mai aproape de Boggins, fericită că Bodhi mi-a trimis în sfârșit un semn. Patru iepuri. Diseară la șase, lângă Cantină.

Astăzi mă împrietenesc cu lupii. Cu puțin noroc, la exercițiul de mâine voi reuși să trec prin țarc, sau măcar să parcurg cea mai mare parte fără să ridic în picioare toți lupii din Kazdin.

Abberney face câțiva pași cu calm, închizând ușa după ea.

Chiar nu pare să se teamă de animalele dinăuntru.

Doi lupi masivi se opresc din mâncat, ridicând privirea spre ea.

Haide, Abby, haide.

Ea continuă să meargă, uitându-se drept înainte. Lupii rămân pe loc nehotărâți.

- Domnișoara Abberney evoluează, murmură Lacoste rânjind.

- S-a antrenat în timpul liber, spun eu.

- Nu cu tine vorbeam! mă informează sec.

Ah. Uitasem că încă sunt pe lista neagră. Se pare că am produs o supărare generală care nu trece ușor. Abberney e singura care vorbește cu mine, și Boggins, care nu se poate supăra pe nimeni în general.

Ildris se apleacă peste gard zâmbind. E mulțumit de evoluția lui Abberney. Până când o crenguță trosnește sub bocancii ei, făcând-o să tresară.

- Ah, rahat! exclamă ea speriată.

Cei doi lupi își dezvelesc colții mârâind.

- Zeilor mari! țipă Abberney, luand-o la goană. Ze... ajutoor!

Ildris oftează, slobozind două gloanțe oarbe care împrăștie fum peste țarc și țin lupii pe loc, în timp ce Abberney sare gardul țarcului prin partea cealaltă, încă țipând.

- Ai fost aproape, Abberney! o asigur zâmbind. Data viitoare...

- De fiecare dată! strigă ea pleznindu-și palmele peste pulpe. De fiecare afurisită de dată!!

- Ești drăguță când ești frustrată, Abby! o informează Lacoste, primind un băț de bambus peste fund.

- Binișor, Abberney! spune Ildris serios. Mai lucrează la stăpânirea de sine... dar altfel, felicitări!