LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1

Capitolul 29

După o săptămână de băi în apă înghețată ne prezentăm în Platou abia târându-ne picioarele, iar Ildris ne examinează pe fiecare ca pe niște vite bune de dus la abator înainte să moară de tot.

- Ahh, drăguții de voi! spune fără niciun pic de compasiune. Tot bolnăviori, tot bolnăviori?

- Plănuim o răzvrătire în masă, spune Abberney răgușită. La noapte vă luăm din pat și vă aruncăm peste pod, domnule Instructor.

Ildris ridică din sprâncene amuzat.

- Mă îndoiesc că niște prăpădiți ca voi ar fi în stare de așa lucru mare, Abberney.

- Nu subestimați un detașament torturat! proclamă Zanizzi cu înțelepciune, în timp ce-și suflă nasul în batistă.

- Torturat?! repetă Ildris bine dispus. Abia ați început, lupișorilor! Stați să vedeți când începem cu rezistența la foc. O să plângeți după băile în lac!

- Urăsc această tabără! murmură Jilian în barbă.

- Bun, pentru că e vineri și mă simt generos, astăzi primiți o îndatorire diferită.

- O!

- Vă ocupați de kalele din secțiunea D în grupuri de câte doi. Păstrăm perechile în ordine alfabetică. Vreau să vă prezentați la Porți în zece minute ca să primiți repartițiile și uneltele necesare. Executarea!

Mă întorc spre Aldrich, care a pornit înainte fără să mă aștepte, și inima îmi face un salt în gol.

Așa s-a purtat toată săptămâna, și nu cred că are de gând să-și revină prea curând. E atât de furios de parcă m-am despărțit de el personal. Nu pot să înțeleg ce se întâmplă cu acest individ. Cât timp am fost cu Bodhi mă detesta pentru asta, iar acum mă urăște fiidcă m-am despărțit de el.

Încerc să-mi târăsc picioarele după el în timp ce-mi îndes o pastilă albă pe gură.

- Lupii de Noapte! spune el răspicat. DeSilva-Grimaldi. Ce avem de făcut?

Fata de la porți e un Vultur care zâmbește strâmb, consultând lista.

- Băiatul domnului General, da?

- Asta nu-i treaba ta!

Ea scoate nasul din foaie suprinsă de tonul lui urâcios.

- O,o, tot timpul ești atât de drăguț?

- Ai de gând să ne dai uneltele?

Ea ne privește lung pe amândoi, clătinând din cap.

- Sigur. Aici sunt rucsacii cu cele necesare pentru kale, aveți listele înăuntru. Sunteți responsabili de D4, D5 și D6. Tu ești iubita lui Bodhi?

Îmi dreg vocea puțin stânjenită.

- Nu mai sunt.

- O, nu?! De-asta n-a mai venit să cumpere gogoși de la mine?

O privesc plăcut surprinsă.

- Tu ești Rovanna de la Vulturi?

- Îhî.

- O, zeilor mari, gogoșii tăi sunt absolut divini! Cu ce trebuie să te mituiesc ca să-mi dai rețeta?

Ea începe să râdă.

- Mă tem că nu se poate. O am de la bunica, și de când...

Aldrich înhață brusc rucsacii din mâinile ei, cu o asemenea violență încât toate zăngănesc înăuntru.