LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1

Capitolul 8

- Ascultă aici, Abberney:
Lupul mănâncă aproape orice fel de vietate, de la broaște și larve, iepuri, pârși și alte animale mici, la mistreț, cerb, măgar domestic sau colun, saigale, boi și chiar urși.

Abberney mă privește miloasă din vârful patului.

- E sâmbătă, Grim, ia o pauză!

- Trebuie să fac ceva. Sunt ultima pe tabel și...

- Vreți să tăceți odată? mormăie una dintre fetele de jos. Singura dimineață în care nu se dă deșteptarea vă treziți voi ca gaițele cu noaptea-n cap!

- Grimaldi are probleme, spune Minelli răutăcios din patul ei. Atrage lupii ca un stârv proaspăt.

- Taci din gură, Minelli! mă răstesc enervată.

O altă veterană își ițește ochii umflați de somn de sub pătură.

- Dacă nu tăceți din gură vă arunc afară pe toate trei!

Îmi închid cartea discret coborând dintr-un salt jos. Nu mai pot sta aici. Toată lumea vrea să doarmă sâmbătă dimineața. Trebuie să studiez în altă parte.

Îmi trag halatul pe mine și ies în coridor, rugându-mă să nu dau peste Ildris tocmai acum. M-ar omorî dacă m-ar vedea ieșind din dormitor fără uniformă.

Biblioteca Lupilor de Noapte se află în subsolul Cazarmei. Impropriu spus Bibliotecă, e mai mult un soi de birou vechi cu fotolii roase și cu trei etajere pline de cărți despre tactici militare.

Biblioteca Mare, biblioteca adevărată e domeniul Vulpilor, și voi apela la ea doar în ultimă instanță. Cu puțin noroc cărțile despre lupi pe care le avem aici îmi vor furniza informații suficiente.

Îmi târăsc picioarele pe scările înguste ce coboară în subsol. Miroase a mucegai și a cărți vechi încă dinainte să intru. Într-una din zilele astea ar trebui să...

- A! A,a,a! exclamă cineva dinăuntru. E ocupat, veniți mai târziu!

Mă opresc în prag surprinsă.

Fața drăguță a lui Lacoste e prima pe care o văd, urmată de părul vâlvoi al lui Boggins și de spatele lat al lui Zanizzi.

Stau cu toții tolăniți în fotoliile maro din încăperea principală și par foarte deranjați de apariția mea.

Ei, sentimentul e cât se poate de reciproc.

- Cum adică e ocupat? întreb iritată, împingând ușa. Și în primul rând, de ce sunteți treji la ora asta?

- Zei, Grimaldi, vrem și noi puțină pace! spune Zanizzi exasperat. Jilian sforăie de trăznește și ăia din Anul Doi fac pe grozavii tot timpul!

- Suntem într-o ședință de băieți, îmi explică Boggins cu un zâmbet încântat. Și fac și eu parte, Grimaldi.

- Locul ăsta nu-i pentru ședințe de băieți! E pentru studiu, iar eu n-am unde să merg. Va trebui să vă mutați în altă parte. Scoală-te, Lacoste!

- Mai sunt două fotolii goale! protestează el indignat.

- Da, dar ăsta e cel mai comod. Mi l-am ales încă de ieri...

- Noi venim aici de la începutul anului, minunato!

- Scoală! repet cu înverșunare, trântindu-i o carte peste umăr.

Lacoste se ridică mormăind.

- Numai pentru că ești atât de frumoasă, să știi. Că altfel...

Se trântește într-unul din fotoliile goale, cu un aer cât se poate de morocănos.