În noaptea adâncă, sub cerul senin,
Steaua răsare, lumina din veșnicii,
Întindem priviri spre taine divine,
Și visăm cu ochii la stele străluciri.
Pe câmpiile negre, de vânt mângâiate,
Lumânări aprindem, în suflet aprinși,
Și cântă-n tăcere povești înstelate,
În noaptea ce pare că ne-așteaptă fără sfârșit.
Luna privește cu ochi înțelepți,
Și veghează peste lumea-n mister,
În ritmul ei magic, timpul se pierde,
În noaptea fermecată, visăm să fim liberi.
Prin lumea ascunsă a viselor dulci,
Așternem cuvinte, ca fire de dor,
În versuri și rime, în zboruri de fulgi,
Poezia ne poartă spre cerul de aur.
