Cântec, dulce cântec,
Aidoma unei privighetori,
Când vocea ți-o aud
Ziua mi-e senină.
Zi și noapte cu tine eu petrec
Căci o clipă de nu te aud
Fericirea nu mi-e primită.
Ochii tăi, țurțuri de gheață,
Sufletul mi-l îngheață.
Părul tău, cascada nopții,
Privirea mi-o învăluie.
Știu, tu nu mă cunoști
Și nu mă vei cunoaște.
Amândoi suntem păcătoși,
Amândoi suntem mânioși.
Probabil nici numele nu ți-l amintești
Dar nu-i nimic, nu mă supăr.
