Moira Blackrose credea că a scăpat de trecut, că l-a îngropat atât de adânc încât nici dacă s-ar surpa pământul nu ar putea să o mai afecteze. Dar trecutul nu iartă și nu dispare dacă rămân lucruri neîncheiate. Așa că atunci când un personaj dintr-u...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝕸𝖔𝖎𝖗𝖆
Fusese o idee bună să ne teleportăm, chiar dacă nu aș fi recunoscut cu voce tare nici dacă aș fi fost aruncată în mare, cu atât mai mult cu cât fusese ideea prințului Arlen. Asta și faptul că vortexul de putere mă amețise într-atât încât dacă n-ar fi mâna caldă și fermă a lui Danaas aș cădea grămadă la picioarele lui Danaas. Nu. Mai bine aș mânca pământ și aș bea apă dintr-o baltă murdară decât să declar una ca asta înfumuratului înaripat care stă la câțiva metri de mine cu brațele încrucișate și mă urmărește încruntat cu acei ochi blestemați de parcă se așteaptă să pornesc un război doar clipind.
Îi arunc o privire urâtă și pufnesc. Încă de dimineață, când soarele abia se întrezărea de după crestele înzăpezite ale munților, iar el apăruse la conac împreună cu noul meu stăpân și mă anunțaseră că pot participa la Duel, prințul mă urmărise ca un șoim ce luase în vizor un șoricel prăpădit, pe care să-l fugărească. Totuși, nu pare să mă recunoască, ceea ce e bine. Probabil că are atât de multe familii distruse la activ încât ticălosul nici nu-și amintește de a mea. Sau poate crede că nu au mai fost supraviețuitori ai acelei nopți, nimeni care să-și amintească de faptele lui odioase. Pufnesc în sinea mea. Habar n-are cel așteaptă!
Din fericire, pământul nu se mai rotește, așa că-mi retrag mâna dintr-a lordului și cercetez curioasă mulțimea veselă și tarabele cu dulciuri și alte fleacuri, special aduse pentru întrecere și pentru încoronare. Peste tot erau arborate steagurile regatului, culorile sale în argintiu și albastru fluturând mândre în bătaia vântului.
-Bine ai venit în celebra Piață din Outberg! Ciripi Danaas vesel, locul unde au loc cele mai multe execuții.
Locul unde voi fi și eu executată, gândesc sumbru.
Pufnesc însă, și spre marea mea nemulțumire și demonul procedează la fel.
Îmi înfig unghiile în materialul moale al pantalonilor din piele, extrem de ușori, pe care Tara îi crease special pentru mine.
-Deci, spun ignorând privirea urâtă a prințului, unde trebuie să mă înscriu ?
-La școala de prințese! Mi-o întoarse el rânjind
Deschid gura să spun ceva, dar Danaas interveni iute, înainte să-i zică vreo câteva.
-Odată ce treci de funiile astea, arătă el cu mâna spre funiile delimitatoare, menite să separe concurenții de restul mulțimii, ești direct înscrisă la duel. Făcu o pauză scurtă, cât să-mi cerceteze chipul. Îi simt privirea poposind o clipă asupra cicatricei care-mi desfigurează fața, înainte să adauge sumbru: Dacă treci de Duel te califici direct la Marea Întrecere.
-Și dacă nu trec ? Întreb fără să mă pot opri simțind apăsarea gândurilor negre și a acțiunilor mele nesăbuite.
