Gen: * Vârcolaci / Dramă / Dragoste*
Încrederea în ceilalți a dispărut o dată cu trecerea anilor. Ea a dispărut, dar a renăscut asemeni Păsării Phoenix din propria-i cenușă și din mila unor bestii...
Animalele sălbatice au ado...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Un ajutor neașteptat
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Așa că iată-ne pe toți aici, în afara casei, cum stăm și privim pădurea densă și liniștită din care nu se observă nici cel mai mic indiciu cum că ceva groaznic s-ar putea întâmpla în interiorul ei. Agitația din mine începe să crească în mod continuu, iar prezența lui Morcoveață nu face decât să mă enerveze mai rău. Și cu atât mai mult cu cât, oricât aș încerca să scap de ea, parcă luptă contra mea, împingându-mi limitele cât mai departe cu putință.
Ca din cinci în alte cinci afurisite de minute, să-l pot observa pe domn polițist cum își verifică relaxat ceasul de la mână. De parcă ar fi singurul în așteptarea unei vești, unui răspuns sau orice altceva, nu și noi. Eu. Astfel că, simțind cum nervozitatea asta nu are să conducă nicăieri bine, aleg repejor să scap de Morcoveață în stilul meu caracteristic. Așa că îmi închid ochii și-ncep să-l caut pe Craft folosindu-mă de „discuția noastră mentală", privind prin fiecare colțișor al casei după el.
Și atunci când dau de el în camera Niei, unde râd și se comportă destul de natural amândoi, să mă-ncrunt pentru o secundă. Îi spun un „Vino și ia-o pe Karra de-aici, altfel nu răspund!", apoi știind că ea îmi poate citi gândurile, aleg repejor să-mi deschid ochii. Mă prefac destul de bine că totul e în regulă și zâmbesc la gândul că am învățat asta doar datorită Niei. Dar când observ privirea nedumerită a lui Morcoveață fixându-mă confuză, îi schițez cel mai fals zâmbet din câte dețin și-mi mut privirea înapoi către pădure.
Apoi, exact ca pe un ceas elvețian fixat la perfecție, îi simt prezența lui Craft apropiindu-se și știu. E momentul ca Morcoveață să dispară, l-a fel și domn polițist. Așa că încep încetul cu încetul să mă relaxez. Doar că, spre surprinderea mea, Jared nu o ia pe roșcată de aici. Ci dimpotrivă, e de parcă s-ar fi vorbit ăștia doi să-mi strice ziua per complet.
— Tu vii cu mine! spune bătrânul alpha, agățându-mi încheietura. Și tu, ocupă-te de domnul polițsit! reia apoi adresându-i-se roșcatei care, l-a fel ca și mine, îl privește pe bătrân cu o sprânceană ridicată.
