Gen: * Vârcolaci / Dramă / Dragoste*
Încrederea în ceilalți a dispărut o dată cu trecerea anilor. Ea a dispărut, dar a renăscut asemeni Păsării Phoenix din propria-i cenușă și din mila unor bestii...
Animalele sălbatice au ado...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Două mistere la preț de unu
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dar îl împing. Vocea Niei... Prezența ei în preajma mea, este mai mult decât un viciu. Este, cred eu, unica modalitate de a-l întâlni pe omul din mine. Singura șansă de a rămâne conectat cu el. Calea particulară de a obține ceea ce aveam cândva, și anume, bunătatea. Raiul. Sufletul. Nia este îmblânzitoarea mea.
Și deși știu cât de greșit e să fac asta, deși-mi simt pumnii încordându-mi-se, îmi deschid ochii știind că el e aici. Dintr-un singur pas mă rotesc cu spatele către domn' polițist și ațintesc dur cu privirea pădurea verde din fața ochilor mei, știind că mirosul ce vine dinspre ea acum, cu mine în afara casei, e unica posibilitate de a dispărea de-aici fără să dau prea multe explicații. Mai ales că Jared va înțelege și-o să știe ce scuză să-i ofere și surioarei mele.
Alerg de nebun, transformându-mă total în acest proces de fugă spre nicăieri și nu mă opresc deloc și sub nici o circumstanță. Văd roșu în fața ochilor, memoria vocii Niei fiind unica mea cale de a nu înnebuni per total. Apoi mă opresc. Înfățișarea ciudată a lupului dinaintea ochilor mei verzi, mă forțează să înțeleg că într-adevăr nu suntem singurele ființe supranaturale din acest loc. Astfel că, făcând doi pași în spate încerc să nu-mi iau ochii deloc de pe creatura mistică din fața mea.
Culoarea neagră ce-l înfățișează, blana densă și netedă, precum și ochii gri ai acestuia mă îngrijorează destul de mult, trebuie să recunosc. Așa că încerc rapid să dispar, exact ca mai devreme. Doar că de îndată ce acesta simte teama mea, îl văd cum începe transformarea la loc într-o ființă umană ce îi denotă înfățișarea... Norrei. Dezbrăcată de orice inhibiție, Morcoveață mă întâmpină cu eternul ei rânjet idiot afișat pe întreaga-i față, așteptând parcă să mă schimb la loc. Dar n-o să-i fac plăcerea aceasta. De aceea, imediat ce mă asigur că pot să rămân în forma lupui, pășesc către ea curajos și vizibil deranjat de atitudinea ei.
— Jared a rămas cu sora ta. E în regulă, trebuie să-ți vorbesc și ție despre plan! o văd spunând ceva total indescifrabil urechilor mele de lup, așa că mă văd nevoit rapid să o dau naibii de treabă.
