Perspectiva Niei
Capitolul XI. Secrete Periculoase
Viața nu e ușoară. Și atunci când totul devine mult prea dificil pentru tine să suporți, abia în acea secundă începi să înțelegi ce înseamnă cu adevărat dificultatea.
Eu cad, dar nu mă prăbușesc. Alunec, însă nu-mi pierd echilibrul. Pentru că știu. Așa cum am încredere în mine însămi, tot la fel am încredere și-n el. Chiar dacă, uneori, până și încrederea oferită lui mă epuizează la maximum. Dar îmi ridic iarăși privirea în ochii săi la culoarea mierii , reacția neutră pe care mi-o afișează la fiecare antrenament împiedicându-mă să-l pot citi așa cum am nevoie s-o fac. Și mă ridic iarăși și din nou luptând cu toate puterile și până la epuizarea absolută, deoarece știu. Dave nu mă va lăsa niciodată să cedez.
— Poți s-o faci, Tania. Haide, lovește-mă! spune vocea lui groasă de la tutunul pe care nu se mai satură din a-l înghiți zilnic, dar îl ignor.
Știu c-o spune doar pentru binele meu, însă tot nu înțeleg de ce îmi trebuiesc mie aceste antrenamente stupide. Nu e ca și când vom fi atacați de vhoți noaptea și trebuie să știu a mă apăra. Nu? mă-ntreb, în timp ce respir sacadat, simțindu-mi pumnii încordându-mi-se de nervi. Sunt puternică, datorită lui. Sunt vie, datorită lor și nu celor care m-au lăsat ca pe un obiect în fața primei uși de lemn. Și sunt sigură că o să reușesc să-l bat până la urmă pe antrenorul meu fără titulatură, oricât de mult ar încerac el să mă bată pe mine.
CITEȘTI
ÎMBLÂNZITOAREA - Captivă între Lumină și Întuneric - Apply Fic - Închis
Bilim KurguGen: * Vârcolaci / Dramă / Dragoste* Încrederea în ceilalți a dispărut o dată cu trecerea anilor. Ea a dispărut, dar a renăscut asemeni Păsării Phoenix din propria-i cenușă și din mila unor bestii... Animalele sălbatice au ado...