Dark Subject

#2

"De ce sa-ti para rau?Ce naiba se intimpla aici?"tip la tata cu  speranta de a clarifica ceva aici,pentru ca nu inteleg nimic si am o intuitie ca idiotii astea in halate sunt implicati.
"Domnisoara Blacke.suntem de la 'Clean Up'.centrul de dezintoxicare."imi zice calm unul din aia.
"Si ce ma rog dezintoxicati.covoare?"spun sarcastica dar nici de cum calma.
"Nu!Drogati!"imi spune idiotul in alb si simt ca explodez.
"Tatal tau ne-a chemat sa te ajutam"continua idiotul si 1...2...3 
"AI FACUT CE?"am explodat de nervi in fata tatei.
"Sa ma ajuti sa ce?sa mor?De ce iti pasa oricum?Erai mort beat in fiecare seara sau naibii stie unde,te vedeam treaz doar atunci cind ma scoteai de la politie si acum iti arde naibii a ajutor?"ma rastesc furioasa in fata tatei facindu-l sa tresara de grosimea vocii mele.
"Da imi arde,si observ ca am gresit,te distrugi si eu nu o sa stau cu mainile in sin uitindu-ma la asta,in plus dupa ce  termini cursul de dezintoxificare ne mutam in Los Angeles,o sa incepi o noua viata fara ademeniri din trecut"imi tipa tata in fata,dar nu ma sperie.doar toarna benzina asupra nervilor mei.
"Ce-ai zis?"mîrîi printre dinti.
Tata nu reuseste sa-mi raspunda pentru ca idiotii aia in alb ma i-au de maini  si imi injecteaza nustiu ce substanta care ma fce sa adorm.Lichidul isi face efectul tot mai puternic si pleoapele mele se inchid cufundandu-ma intr-o bezna densa.
                                                            =Peste 2 saptamani=

Imi i-au bagajele cu toate chestiile de care am nevoie si le indes in portbagaj.
"Ma bucur ca ti-ai revenit"imi zice tata care trece pe linga mine,deschizindu-si portiera.
Cum sa nu?Normal ca esti fericit.Multumesc pentru ca m-ai ajutat cu dependenta,dar tot nu sunt de acord cu mutatul.Însa asa cum esti entuziasmat nu iti spun nimic si doar o sa-mi tatuez un zimbet fals pe tot parcursul drumului.Cum isi imagineaza tata ca o sa ma acomodez cu orasul zgomotos si mereu treaz,Los Angeles,dupa 17 ani traiti in linistita si lenesa Londra,oo si nu uitam de accentul britanic...o sa fiu o ciudata.O sa-l maschez pe cit de bine pot.Sunt scoasa din gindurile mele de motorul  masinii.
"Si eu sunt bucuroasa tata!"spun si oftez,cind ma gindesc la ce ma asteapta.
"O sa-ti placa in Los Angeles,iti promit!"ma linisteste tata,de ar stii ca insasi entuziasmul lui din voce ma face sa-i sar in cap.
Ma asteapta un drum extrem de lung,deci acum il bat la cap pe tata cu tot ce vreau,ca de exemplu: intrebari la care inca nu am raspunsuri logice sau optimiste.

"Si cu Sam ce facem?"intreb.

Am uitat sa mentionez ca nu sunt singurul copil in familie,fosta familie.Am un frate,un pampalau in toata legea,dar tot il iubesc,insa shhhh asta e secret.A plecat in U.S.A odata ce a implinit 18 ani,adica acum un an.De atunci nu l-am mai vazut,ne scriem,dar rar.
"El o sa fie acolo,daca nu e deja"imi zice tata concentrat la drum.
"ok,el stie de 'micile' schimbari?" intreb mimind ghilimelele in aer.
"Da,stie de toate,absolut toate!"imi spune tata,clarificind 'absolut toate'.
Sam o sa ma omoare!E un imbecil ca ma lasat singura,dar tot avea grija de mine,citeodata chiar prea multa.
"Apropo ve-ti invata la aceiasi scoala."Si aici inima inima mea si-a impachetat lucrurile si s-a dus intr-o mica vacanta direct in FUND.
Ce?Care scoala?Glumesti nu?Ahahahaha buna gluma,nu glumeai,nu?Firar-al elfii.Stooop.Sam doar a terminat scoala,timpitul ala a mintit.
"Sam a terminat scoala!"spun incercind sa aflu mai multe.
"Nu!A ramas repetent"spune rizind.
Cum poti sa rizi cind fiul tau a ramas repetent,oooff parintii astea sunt mai complicati decit matematica.

Dupa un lung,dar extrem de lung si obositor drum,insfirsit sunt aici,in Los Angeles.Tata opreste in fata unei case cu 2 etaje(la noi in R.Moldova se socoate 3 pentru ca parterul tot e etaj..uuhhh)E draguta,exteriorul e cafeniu cu alb si acoperisul de un albastru inchis.Mai sa nu uit de un tontalau de fratemiu care sta tolanit cu burta la soare asemanator unui motan lenes pe balansuarul de pe terasa.Imi pare bine sa-l revad.Mi-a fost dor de baiatul cu ochii cafenii ca ciocolata,parul cafeniu si cu vreo 20 cm mai inalt decit mine.Ca sa spun asa cu mai putina descriere...mi-a fost dor de fretemiu(stiu ca am scris gresit)Sper doar ca nu s-a schimbat prea tare.

Hey lume,stiu ca comentarii nu au fost si dupa ideie nu ar fi trebuie sa scriu acest capitol,dar o fac din placere,imi place sa scriu,in asta ma regasesc.La fel sper ca macar cineva o sa indrageasca cartea asta.Multumesc mult pentru ca imi cititi cartea,daca va placut votati si poate comentati.All the love as always.B