Întunericul cade-n suflet, Umbre vechi se-adună iar, Răni deschise, cicatrici, Povesti uitate într-un sertar.
Ploaia bate în fereastră, Șoapte stinse, glasuri mute, Oglinzi sparte, vise frânte, Doruri vechi ce mă sărute.
Pași pierduți prin nopți târzii, Amintiri ce nu se sting, Lacrimi reci pe obraji pustii, Umbrele ce-n suflet plâng.
Sub clar de lună, vântul geme, O lume-nchisă-ntr-un poem, Căutări fără răspunsuri, Ecouri slabe, fără temei.
În miezul nopții, gânduri grele, Durerea-i prietenul tăcut, În adâncimi de suflet greu, Un dor străin, necunoscut.
Rămân aici, sub cerul negru, Cu inima de gheață-ascunsă, Prin beznă calc, pe drum de cețuri, Cu speranța-n zori pătrunsă.
CITEȘTI
Oglindiri de Suflet
PoesíaO serie de poezii scrise cu sufletul la miezul nopții în pădurea uitării, acolo unde durerea este doar un mit iar fericirea doar o dorință.
