Oglindiri de Suflet

Umbrele trecutului

Desprinsă din valurile mării,
Am creat aura împăcării.
Între noi să fie soare,
Și umbra lunii să ne dogoare.

Căci ai uitat de noi,
Parcă mai ieri eram în doi,
Și viața mult ne-a mai purtat,
Ca tu să rămâi în inima mea.

Prin nopți târzii și zile reci,
Am căutat ecoul unei vechi povești,
În pașii tăi m-am rătăcit,
Sperând că drumul ne va fi unit.

Dar timpul trece necruțător,
Și visul nostru-i trecător,
Sub cerul nopții, stele cad,
Iar dorul meu de tine arde-n vad.

În liniștea adâncă a mării,
Îmi cântă valuri despre zări,
Și-n fiecare strop de ploaie,
Te simt aproape, ca o șoaptă moale.

Rămâi în amintirea mea,
Ca o lumină caldă, grea,
Căci dragostea ce am avut,
N-o stinge nici un vânt tăcut.

Și-n zori de zi, când soarele răsare,
Voi ști că ai fost o visare,
Un dor ce veșnic va rămâne,
În inima-mi ca o minune.