La câteva zile după neplăcutul incident cauzat de Loki:
Banca nu a vrut să le mai amâne rata încă o lună și le-a dat afară. De cinci zile trăiesc pe străzi și nu este zi în care, atunci când doamna Wallach se întoarce de la interviu, să nu își găsească fiica cu vânătăi noi:
- Cine ți le-a făcut? o întreba ea.
- Am căzut.
- Spune-mi adevărul!
- Nu, pentru că vei încerca să îl confrunți și am auzit că are pistol...
Atunci mama începe să plângă și îi spune, printre sughițuri:
- Eu ar trebui să am grijă de tine...
- Vrei să ai grijă de fi-ta? întrebă un bărbat din spate.
Biata femeie se întoarce și vede că se adunaseră patru matahale, dintre care una avea pistol, iar trei aveau bâte.
- Hai! Ia-te de noi! Noi am bătut-o zilnic! Hai sari pe noi!
- Patru la una? Și pe deasupra sunteți și înarmați? Unde vă este curajul?
- Ne faci lași?
- Voi v-ați făcut atunci când m-ați provocat cu arme, când eu nu am niciuna.
- Bine, băieți, lăsați armele jos, să îi arătăm că tot nu ar avea șanse.
Gorilele au aruncat bâtele, iar șeful a lăsat jos pistolul.
- Băieți, la trei! Trei!
Cei patru au atacat-o, dar ea sa rostogolit și a luat o bâtă, cu care l-a pus la pământ pe unul dintre atacatori, cu o lovitură sub centură. A urmat al doilea, cu capul spart, iar al treilea a primit un genunchi în ficat. Chiar când a ajuns să creadă că poate câștiga lupta, a primit un manșon de pistol în ceafă. Această lovitură a făcut-o să cadă în genunchi, apoi simte țeava rece a unui pistol pe pielea capului ei.
- Credeam că am avut o înțelegere. spuse șeful golanilor. De ce ai luat bâta? Mă forțezi să iau atitudine.
Atunci apare și Amalia.
- Nu, mami! strigă ea, cu lacrimi în ochi.
- Mă lași măcar să îmi iau adio? întreabă doamna.
- Bine... dar doar un minut.
- Mulțumesc... Vino dragă. Uite, mami o să plece...
- Cum a plecat și tata?
- Da...
- Și eu ce voi face?
- Gata timpul! anunță, cu mândrie, gorile.
- Adio. Mami te iubește, puiule!
POC!
***
O lacrimă își croiește drum pe obrazul mamei. În spatele său se aude cum un corp moale cade la pământ. Ea deschide ochii și, spre surprinderea ei, în loc să vadă un loc luminos, se trezește pe aceeași stradă întunecată și mirositoare. Își vede fetița împietrită de uimire. Aceasta, după ce vede că mama ei este vie, aleargă la ea în brațe.
Atacatorul zăcea la pământ, cu ceafa perforată de un glonț de calibru mare. De cele două se apropie un domn îmbrăcat elegant care avea pistolul în mână. El întrebă:
- Bună ziua, sunteți doamna Wallach?
- Da... Dumneavoastră cine sunteți?
- Eu sunt un prieten de-al lui Kurt. Am aflat că aveți nevoie de ajutor și am decis să îmi încerc norocul. Și este bine că am luat avionul mai devreme... Altfel... nu vreau să știu ce s-ar fi întâmplat...
- Cum vă numiți, domnule?
- Eu sunt Daniel Lawson, dar îmi puteți spune Danny. Încântat de cunoștință.
- Asemenea.
- Ohohoo, dar cum se numește această mică comoară?
- Ea este Amalia.
- Amalia... Ce nume frumos... Câți ani ai, fetițo?
- Cinci...
- Ești măricică! Dar, să nu uit de ce am venit! Trebuie să vă duc la magazin, doar nu vă las să urcați așa în avion, nu? Ar râde toată lumea de voi!
- Domnule, apreciez ajutorul, dar sper că știți că nu avem cum să vă răsplătim.
- Nici gând de așa ceva! Kurt mi-a salvat viața acolo. Măcar atât să fac și eu pentru el. Am auzit că Împăratul l-a ucis. Câtă nerușinare din partea lui și câtă nepăsare din partea guvernului, nu? Adică cum să intre un mafiot periculos în țară și chiar să ajungă la un fost agent și să scape fără nimic. Că nici proces nu a avut. Am auzit că nici nu l-au îngropat pe Kurt, îl țin la morgă. De onoruri nu mai zic. Este coleg de sertar cu drogații care au murit de supra-doză! Mă ocup eu de toate astea. Când ajungem la Londra îl vom îngropa cu onoruri militare. Spre deosebire de Austria, familia regală își ia foarte în serios datoria și chiar apreciază eforturile pe care le-a depus soțul dvs. în privința desființării The Burners. Imediat ce am aflat de înscenarea pe care i-au făcut lui Kurt, mi-am dat demisia... Dar dvs. cum sunteți?
- Destul de bine...
- Bine? Mă bucur! La ce magazin ați vrea să mergem?
- Nu știu ce magazine mai sunt... Nu am mai fost de mult la unul...
- Înțeleg... atunci mergem în apartamentul meu, e aproape, vă spălați, în timp ce eu mă interesez de magazine, apoi mă întorc și vă prezint opțiunile. Ce spuneți? Și apoi mergem la masă, da?
- Sună foarte bine...
Cât timp vorbea, Lawson le-a condus pe cele două spre o clădire impunătoare ce era înconjurată de o grădină frumos îngrijită. Când mama și fiica au intrat în bloc, paznicul a vrut să le dea afară, dar Danny i-a arătat pistolul și l-a cumințit.
Mafiotul le-a condus spre lift și, după ce a intrat toată lumea, a apăsat pe 4. Înainte ca ușile să se închidă, a mai intrat un domn. El s-a uitat cu scârbă la cele două și a spus:
- Nu aveți ce căuta aici.
- Aveți vreo problemă, domnule? interveni Danny. Răspundeți! Aveți vreo problemă?
- Cine le-a lăsat să intre?
- Doamnelor, puteți coborî (între timp liftul ajunsese la etajul patru).
După ce s-a asigurat că nu mai sunt în raza vizuală a fetelor, i-a dat un pumn în burtă celuilalt domn. Acesta spune:
- M-ați prins cu garda jos. Dacă vreți să ne batem, spuneți asta. apoi, cu un pumn rapid la ficat îl trimite pe Lawson în perete, apoi continuă: Data viitoare gândiți-vă de două ori înainte să îl atacați pe Batbayar Khan. Singurul motiv pentru care mai trăiți este acela că mă grăbesc la o întâlnire și nu am timp să strâng. Apoi ușile liftului se închiseră.
Danny se ridică de pe jos și merse să le găsească pe musafirele sale. După ce a ajuns la ele, le-a condus la apartamentul său și le-a făcut semn să intre.
- Haideți, doamnelor. Buuun, aici veți sta o vreme... Ei mă duc la cumpărături. Voi puteți folosi ce vreți din casă, dar să nu vă uitați în scrisorile mele, vă rog. Aveți și mâncare în frigider. Nu vă faceți griji, luați oricât din orice. Bine? Eu mă duc să vă iau niște haine mai bune. După ce mă întorc, pornim toți spre magazine, că eu sigur nu am gusturi atât de bune ca voi la haine. După ce obosim, mergem al restaurant, apoi, mâine zburăm spre Londra. Bine?
- Bine...
- Perfect! Am plecat. spunând acestea, Daniel a părăsit apartamentul, lăsându-le pe cele două Wallach singure în acea luxoasă casă.
CITEȘTI
Amalia - Împăratul sosește (vol. 1)
Action- Nu ști cine a fost tata și ce i-a făcut soțul tău lui? - Și cine, mă rog, a fost tatăl tău? - Kurt Wallach. - Nu am auzit de el, dar spui că soțul meu îl știa? - Da. Nu... nu știu. Tot ce știu este că acum ies cu mama pe ușă, apoi, când mă întorc...
