După ce Amalia a primit mesajul:
Loki l-a sunat pe unul dintre copiii săi, pe Lordul Imperial Fernir, el fiind cel mai calculat dintre cei trei (Helena, el și Jormungand):
- Da tată?
- Te rog să o trimiți pe Andreea aici.
- De ce? Adică, de ce ai brusc nevoie de fiica mea?
- A intervenit Amalia Wallach în treburile mele.
- Amalia? Tu te temi că nu te poți descurca singur și vrei să o trimit pe fiică-mea?
- Trimite-ți fiica aici!
- Nu pot, tată. Eu pot veni, dacă vrei, dar Andreea are abia 20 de ani! Nu se poate măsura cu Amalia. Eu, în schimb pot.
- Asta sună a insubordonare...
- Doar pentru că țin la familie, nu înseamnă insubordonare.
- Îți înțeleg îngrijorările, dar consider că această aventură ar fi o șansă pentru fiica ta să câștige experiența care îi lipsește.
- Pentru a învăța să înoți, nu îți legi un bolovan de gât, ca mai apoi să sari. Ea nu a tras cu pistolul în viața ei!
- Nu mă minți! Știu că l-a împușcat pe Tom.
- Voiam să spun că nu a fost într-un schimb de focuri. Iar atunci când a tras, eram eu cu ea. Și încă vreau să îi dau șansa la o viață normală. O șansă pe care, datorită cuiva, eu nu am avut-o.
- Ce vrei să insinuezi?
- Că poate vreau ca fata mea să nu intre în lumea noastră. Deși cred că este deja prea târziu...
- Deci nu o trimiți pe Andreea...
- Nu.
- Crezi că Aysela s-ar descurca?
- Aici nu eu decid. Întreabă-o pe Helena.
- Ce spui de Anastacia?
- Nu ziceai că vorbești cu Helena? Apropo, de ce nu îi chemi pe Jormungand sau pe Bayar?
- Bayar este prea distructiv, iar Jormungand trebuie să aibă grijă de tine.
- Nu, zău! Că eu nu mă descurc singur! Ia stai, uite cum facem:Andreea și Anastacia vin la mine (să fiu sigur că nu sunt în pericol) și mă „păzesc" ele pe mine, iar Jormungand vine la tine. După ce termină cu Amalia, se întoarce în Mexic.
- Nu-i rău ce zici... Trimite-ți fratele aici. Repede.
Fenrir a închis telefonul și s-a lăsat pe spătarul fotoliului.
- Ce i-ai spus tatei despre mine? îl întrebă fratele mai mic.
- Voia să i-o trimit pe Andreea să se lupte pentru el.
- Nu văd ce legătură are asta cu mine.
- L-am convins să te cheme pe tine.
- Uite cum se amână nunta... mârâie în barbă Jormungand.
- Nuntă? Ce nuntă?
- Urma să mă căsătoresc peste patru luni...
- Ce veste neașteptată! Cu cine?
- Cu Alisa Shostacovich.
- Vrei să spui Amalia Wallach?
- Da...
Fenrir se ridică de pe scaun și îi dă o palmă peste ceafă fratelui său.
- Nu mă înțelege greșit, mă bucur că te căsătorești, mireasa este problema! Ce ar face tata dacă ar afla?
- Nu va afla. După ce absolvesc în Japonia, dezertez.
- Tu te auzi ce spui? Nu poți scăpa de tata.
- Eu sunt cel mai bun spion.
- Da, iar tata este cel mai puternic mag și cel mai crud mafiot.
- Găsesc eu o cale...
- Nu cred că vei avea șanse de reușită...
- Mă torni?
- Nu. Nici eu nu aș fi vrut să o atrag pe Anastacia în asta și nu aș fi vrut ca Andreea să se nască în mafie. Dacă aș fi putut scăpa, aș fi încercat. Nu te torn, dar să mai iei legătura cu mine. Ne-am înțeles? îl ciufulește puțin pe Jormungand.
- Nu plec chiar acum... Mai întâi trebuie să absolvesc în Japonia. Dar asta va întârzia deoarece tata vrea să vin la el. Dacă aș putea să îi transmit cumva mesajul Amaliei...
- Nu, este prea periculos. Tu te duci la tata, o anunț eu.
- Ști adresa?
- Din moment ce mama și tata sunt zei nordici, nu crezi că avem și noi puteri?
- Avem? De ce nu am aflat până acum?
- Era de la sine înțeles, dar tu te-ai închis față de lucrurile supra-naturale.
- Cum adică?
- Îți este foarte greu să formezi legături, dacă ai indicii ce implică magia.
- Aha...
- Totuși, s-ar putea să nu se amâne nunta...
- Nu cred, tata mă cheamă la război, iar războiul nu se termină în câteva luni... Apropo, cu cine vrea tata să mă lupt?
- A... Ă... Â...
- B, C, D, E, F. Spune o dată!
- Cu o anumită cunoștință comună a noastră...
- Așa..?
- Tu o cunoști mai bine decât mine...
- E o fată?
- Da.
- Cum o cheamă?
- Numele ei începe cu A... și se termină cu... malia.
- Vrea să mă lupt cu logodnica mea?
- El nu știe că este logodnica ta.
- Ce ar trebui să fac? Încă nu am un plan de ieșire și nu o pot da pe Amalia pe mâna lui. Plus că nu știu dacă aș putea să o prind măcar.
- Nici nu trebuie. Tu, în drum spre tata, treci pe la ea și o anunți. Apoi mimați un război, până apare momentul oportun să îl ucideți pe Împărat.
- Cum să îl ucid pe tata?
- Este nebun. El, dacă ar putea, ar arunca întreaga lume în aer. Trebuie să îl înlăturăm cât încă se poate. Și eu țin, adică țineam, la el, până să o ia pe arătură.
- Dar și noi am făcut lucruri regretabile.
- La ordinele lui și, dacă nu ne supuneam, ajungeam noi să pățim ceea ce ne ordonase să facem.
- Ia stai, nu cumva doar vrei să preiei tu Imperiul?
- Cum adică?
- Helena a spus foarte clar că nu îl vrea, deci tu l-ai moșteni.
- Da. Eu, ca împărat aș putea să îți garantez protecția. Tu mă pui pe tron, iar eu te protejez. Ce spui?
- Cu Amalia cum rămâne?
- O grațiez și pe ea.
- În cazul acesta, voi vedea. Nu cred că voi reuși să îl ucid pe tata.
- Dacă nu vei reuși, măcar vei ști că ai murit luptând spre o viață mai bună pentru tine și iubita ta viitoare soție. Apropo, voi fi cavaler de onoare?
- Cred că da.
- Doar crezi?
- Dacă supraviețuiesc, și este de acord și Amalia, vei fi cavalerul meu de onoare.
CITEȘTI
Amalia - Împăratul sosește (vol. 1)
Action- Nu ști cine a fost tata și ce i-a făcut soțul tău lui? - Și cine, mă rog, a fost tatăl tău? - Kurt Wallach. - Nu am auzit de el, dar spui că soțul meu îl știa? - Da. Nu... nu știu. Tot ce știu este că acum ies cu mama pe ușă, apoi, când mă întorc...
