Loki stă confortabil într-un fotoliu și este chinuit de gânduri incomode. După eșecul cu Laufey, trebuia să găsească o altă soluție pentru a-și termina misiunea. După tot efortul lui Thor, Loki a demonstrat că voința este mult mai puternică decât magia. Nu neagă că acele clipe în care a avut pace sunt de lepădat, dar nu aceea este viața pe care vrea să o ducă.
Din păcate, a fost nevoit să-și ucidă nepotul, Ah!, după tot efortul depus și după toate resursele consumate! A trebuit să lase totul să se ducă pe apa sâmbetei. Nu mai putea da înapoi. O supărase rău de tot pe Skadi și nu este niciodată o idee bună să o provoci pe zeița iernii, mai ales că îi știa majoritatea trucurilor. Zeul farsor era acum un dezertor, urât de toți asgardienii, de aceea a decis să își facă de cap pe Pământ. Și cine are o viață mai palpitantă decât regele mafioților? Împăratul lor.
Acum patru zile a pus bazele Imperiului Nordic și s-a autoproclamat împăratul mafioților. Deocamdată nimeni nu îl băga în seamă deoarece nu reprezenta o amenințare majoră, dar el avea de gând să schimbe asta cât mai curând. Deja avea un asistent: Sasha. Era un băiat de douăzeci de ani bun la toate și avea relații în parlamentul american, deci putea ajunge ușor la aproape orice informații.
- Ești gata? îl întrebă soția sa, intrând în cameră. Ea purta o rochie bufantă, cu guler înalt, de culoarea cerului nocturn. Părul său alb era lăsat pe spate, ca o cascadă argintie ce scânteia în lumina soarelui. La gât purta un colier de aur alb, cu un safir albastru, iar pe deget avea verigheta, cu stema imperiului.
- Da. Dar mai așteptăm puțin, nu vreau să creadă că suntem disperați să-l angajăm.
- Bine gândit. Dar tu așa mergi?
- Ce vrei să spui?
- Nu îți iei sacou? Cravată? Nimic?
- Sacoul care îmi place mie este la spălătorie.
- Ia-l pe cel verde cu argintiu.
- Dar nu este antiglonț.
- Cum adică? Nici eu nu am rochia antiglonț. Spui că ar trebui să ne luăm ceva?
- Da, ia-ți un pistol și o vestă. O să iau și eu sacoul acela... și îmi iau și eu o vestă pe sub cămașă...
Cei doi și-au luat echipamentul, apoi au plecat spre locul de întâlnire. Discutaseră cu un anume Edward Lawson să vorbească despre un posibil parteneriat. Eddy era deja în domeniu de ceva timp, deci le-ar fi putut face cunoștință cu niște persoane importante, dacă reușeau să îl convingă.
Întâlnirea era stabilită într-un hotel de lux, la etajul 2, apartamentul 12. Zeii au intrat încrezători. Acolo îi aștepta Eddy, cu fratele său Danny și cu încă cinci gărzi:
- Ați întârziat. spune acesta, lăsându-și de o parte paharul cu vin.
- Am avut câteva afaceri de rezolvat înainte. Vă sunt recunoscător că ați așteptat.
- Bun. Acum plecați!
- Poftim?!
- Doamna rămâne, dumneavoastră plecați! Hai, hai, până nu vă împușc!
- Bine... bine! Nu este nevoie să te ambalezi așa! Nu sunt prost! Nu veneam aici dacă nu mă puteam proteja și nu aș fi adus-o nici pe ea. zâmbește Loki.
Împăratul își ridică bastonul și lovește podeaua cu el. O undă de gheață pornește din toiag și îl dezintegrează pe șef. Danny își dă seama că acesta este semnalul său, așa că o șterge, în timp ce Împărăteasa se ocupă de gărzi cu mâinile goale, Loki a pornit pe urmele mafiotului fugar.
Danny are avantajul că Împăratul nu cunoaște străzile Londrei. Așadar îi poate întinde o capcană. După ce cotește, Loki îl vede pe Danny cu pistolul îndreptat spre el. Poc! Glonțul părăsește arma și îl lovește în frunte pe zeu. Acesta începe să râdă:
- Tocmai ți-am dezintegrat fratele cu o mișcare, iar dumneata crezi că mă afectează un glonț?
- Nu glonțul, ci somniferul în care a fost înmuiat.
- Somnifer?
Pleoapele devin din ce în ce mai grele, totul se încețoșează. Mâinile parcă i-au fost transformate în lemn, iar în pantofii parcă ar avea plumb. Mai apucă să facă fix nouă pași, înainte de a se prăbuși cu o bufnitură puternică în mijlocul străzii.
O sirenă de ambulanță... Luminile poliției... Vocea disperată a soției... Toate sunt parcă într-un vis. Zeul este ridicat și pus pe o targă, apoi în ambulanță. Soția urcă lângă el. Îi dă să miroasă niște minerale, iar el se trezește.
- Ce... Unde sunt?
- În ambulanță, către spital.
- Nu este bine. o anunță el, încă adormit. La spital îmi vor lua amprentele și vor găsi legături cu Brazos. Nu vreau să ne complicăm acum. Trebuie să plecăm imediat. Ține-te de mine.
Sigyn își prinde strâns soțul în brațe, iar el începe să leviteze. Deschide portierele ambulanței, apoi își ia zborul spre nord. Nu mai zburase niciodată atât de repede. Depășise viteza luminii, deci nimeni nu l-a putut vedea.
După ce s-au întors în vila lor, Loki și-a reluat locul în fotoliu și și-a umplut paharul cu vodcă.
- Ce prost și Lawson ăsta... începu el conversația.
- Chiar credea că voi rămâne cu el?
- Nu știu ce avea în cap, dar sigur nu creier. Nu pot spune același lucru despre fratele său. Trebuia să încercăm să îl angajăm pe el.
- Nu cred că ar fi acceptat. Englezii sunt foarte mândri și nu le place să se angajeze la străini.
- Dar banii contează la fel de mult peste tot. Eu tot cred că s-ar fi angajat. Dar, după ce i-am ucis fratele, cred că și-a schimbat planurile.
- Sunt de aceeași părere. surâse Sigyn.
- Hai să discutăm despre ceva mai plăcut, doamnă. De exemplu, la ce nume v-ați gândit pentru primul nostru copil?
Împărăteasa se așeză în brațele soțului ei, apoi spuse:
- Păi... dacă este fată, mi-ar plăcea Helena, iar decă este băiat, Fenrir. Ambele prescurtări: HELENA ar fi Hiraani Elisabeta Lidia Elvira Nasira Anka, iar FENRIR: Ferdinand Edmund Napoleon Ramon Ianus Romeo.
- Te-ai gândit mult la ele?
- Patru luni. Timp de patru luni am făcut cercetări pentru a deduce cele mai bune nume. Cum ți se par?
- Sunt perfecte.
CITEȘTI
Amalia - Împăratul sosește (vol. 1)
Action- Nu ști cine a fost tata și ce i-a făcut soțul tău lui? - Și cine, mă rog, a fost tatăl tău? - Kurt Wallach. - Nu am auzit de el, dar spui că soțul meu îl știa? - Da. Nu... nu știu. Tot ce știu este că acum ies cu mama pe ușă, apoi, când mă întorc...
