Oglinda ce-am găsit în ochii tăi,
Cu aurul din gene înrămată,
M-a arătat cum eu nici nu știam,
Că o să fiu vreodată...
Căci în minciună am trăit,
Toți anii ce-au plecat,
Iar ceru-n cale mi te-a scos,
Să fiu cu adevărat...
Nu am știut greșeala mea,
Căci n-am avut perfectul,
A fost de ajuns ,în ochii tăi,
Să îmi cunosc defectul...
Război în mine ai făcut,
Al cerurilor dar,
Ai ridicat inimii mele zid,
Și-ai pus zării hotar.
Nici nu mai știu cum să opresc,
Lacrimile ...șiroaie,
În ochii tăi mă oglindesc, mă văd,
Zbătându-mă-n noroaie.
Arată-mi tu cea dreaptă dintre căi,
Cu focul din privire,
Mă las pierdută, să mă vindec,
Fără împotrivire!
Și iartă că mi s-au aprins,
Văpăile din piept,
Și m-am pierdut în ochiul tău,
Mult prea curat și drept!
