Eu nu mai sunt la anii la care să m-aștept,
Iubire pătimașă să ardă-n al meu piept..
Și am pe față riduri , de-am plâns, de am zâmbit,
Iar cearcănele mele sunt semn c-am obosit...
Să-ntorc copilăria și să o rog să stea?
...ce pură am simțit-o,în poezia ta...
Tu mi-ai adus privirea, oglinda s-o privesc,
Să aflu că nu ridul m-oprește să iubesc!
Dar eu îți spun,copile, că timpul nu-mi mai este,
Și numărat e ceasul până devin poveste...
Tu pune-mă într-o carte, cu pagină de stele,
Și spune-mă frumos, de-oi deveni ca ele!
