Ți-am zis c-un timp in urmă eu tristul adevăr,
Ți-am zis că nu-ți dau gustul păcatului din măr,
Ți-am zis să nu te apropii,ca să ramai o stea
Și să-mi îndrepți trăirea cu strălucirea ta!
Știam că nu am loc să-mpart cu tine drumul,
Căci mai curat la suflet, ca tine nu e unul...
Eu am trăit prea multe și atâtea am greșit,
N-aș fi putut vreodată să te fi murdărit.
Eu am simțit în glasu-ți, și de nu l-am aflat,
Câtă nefericire fruntea ți-a îndurat,
Însă n-am știut milă să port durerii tale,
Căci dragostea din mine a fost cu mult mai mare.
Am vrut să-mi crească aripi ,la tine să mă poarte,
Să pot să-ți fiu ca scutul, ferindu-te de toate.
De știu că fericirea nu-ți stă la ușa mea,
Ea să te-mbrățișeze,mă rog, de-oi sângera.
Numele-ți scriu o viață și știi că nu te las,
Voi ține mâna ta, să-ți sprijin orice pas,
Si chiar de-ar fi in veci tu să rămâi departe,
Acolo unde ești, voi face zi din noapte .
Acolo unde ești, tu știi că-n al meu gând,
Răsari fără-ncetare, oriunde și oricând.
Vei fii în ruga mea , așa cum ți-am promis,
Căci ăsta-i adevărul, așa cum ne-a fost scris.
