LACĂT

16 1 0
                                    

De vrei,
Eu inima mi-o-nchid,
Și lacăt pun cu încuietoare grea,
Ca amintirea să ucid,
Că te-am iubit cândva...

Nu cer,
Nicio secundă să primesc,
Iertare sau cuvinte de-nțeles,
De acum nimic din ce trăiesc,
Nu va fi-n al meu vers...

Nu vei vedea,
C-ai pus lumina-n viața mea,
Chiar dacă nu pot să te am
Și sper ca fericirea ta,
Curând să-ți bată-n geam...

Și nici
Durere n-am vrut ca să-ți las,
Scriind al meu cuvânt,
Însă doar asta mi-a rămas,
Să scriu din suflet cânt...

De azi,
În versul de iubire, chipul tău
Nu va mai fi pictat,
Nu vor mai fi păreri de rău,
Căci ne vom fi uitat...

De vrei,
Eu inima mi-o-nchid,
Cu lacătul uitării infinite,
Și apoi o s-o  transform in vid,
Căci doar așa nu simte!

ASTREUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum