Tu dragostea mi-ai scris-o ,
În prea-frumosul vers,
Iubirea ce-am avut ,
Nu-i alta-n Univers.
Căci ploaia de cuvinte,
Scrisă "Fără Apus",
Îmi amintește-ntr-una,
Că m-ai iubit nespus.
Tu ți-ai primit răspunsul,
Deși am fost departe,
Iubirea noastră-i Luna,
Ce luminează-n noapte.
Iubirea noastră-i Soare,
Ce sparge-n răsărit,
A cerului oglindă,
Până la asfințit.
Și de nu s-or putea
Apropieri să fie,
Tu lasă mâna ta,
Iubirea să ți-o scrie.
Așa o scriu și eu;
Cuvintele-n neștire,
Îmi oglindesc din suflet...
Ești marea mea iubire!
