Ne plângem că timpul ne scapă printre degete,
Și când îl avem, îl risipim fără să ne gândim.
Nu îl petrecem cu cei dragi, ci îl pierdem în zadar,
Ne lamentăm că iubirea ne lipsește,
Dar când apare, o alungăm ca pe un străin.
Bate la ușa noastră, dar o respingem în grabă,
Ne plângem că banii lipsesc,
Dar când îi avem, simțim un gol adânc înăuntrul nostru.
Ne plângem că suntem mici și insignifianți,
Dar când creștem, ne dorim să fim iar copii.
Deci, ce să facem în fața acestor dileme?
Trăim, dar nu cu adevărat,
Murim puțin câte puțin, sub povara propriei noastre neguri.
Dar ce ai face când întunericul va încerca să te înghită?
Nu încerc să te pun pe gânduri,
Sau să îți ofer sfaturi când eu însumi nu știu mai nimic.
Dar poate ar fi bine să ne bucurăm
De mici bucurii în fiecare zi,
Lucruri care nu costă nimic, dar care pot lumina întunericul.
CITEȘTI
Nouăsprezece
PoetryVolumul meu numărul 2 este aici. "Nouăsprezece" este un volum despre maturizare, creștere și percepția vieții. Am scris 19 poezii despre ce am învățat eu până la vârsta de nouăsprezece ani. Sper să vă placă să-l lecturați, așa cum mi-a plăcut și mie...
